Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

patrunda într-un domeniu rezervat exclusiv ocupantului, care dispunea de
toate drepturile, legate lui de catre marile Puteri, ca delegat unic.
Când bogatiile existente au fost epuizate, ramâneau cele de pe holda si
din hambarele taranimii. Si atunci, fara ezitare, s-au instituit legi, în virtutea
carora, fiecare proprietar de bunuri era obligat sa le împarta cu «statul»,
pentru despagubiri de razboi. Asa au luat nastere cotele. Cota de grâu, de
porumb, de secara, orz, oua, lapte, carne, lâna, pasari… Lista acestor bunuri
nu era limitativa, ci în perpetua largire, dupa nevoile ocupantului. Totul era
la discretia sefilor de centre de colectare. Pentru ca executia sa nu sufere
nici o împiedicare, acesti sefi de centre erau alesi printre straini, în
majoritatea lor evrei, unguri sau sârbi, care au aderat fara rezerve, din prima
zi, la partidul comunist si care executau cu mult zel orice li se cerea, straini
fiind de însusi destinul acestui neam.
Cotele, stabilite arbitrar, urmareau doua scopuri: 1. Sa adune cât mai
mult si 2. Sa loveasca în cei avuti, sa-i aduca în starea de saracie si, indirect,
dependenta de partid.
Drame de nedescris au sfâsiat viata linistita. De unde pâna mai ieri
pamântul, prin osteneala multa, hranea familia si-i dadea dreptul la o
existenta sigura, azi, acest pamânt cerea aceleasi brate de munca pâna la
sleire, fara însa a asigura minimul de trai.
Cotele erau impuse înainte de însamântare, fara sa se tina seama de
conditiile atmosferice, de starea fertilitatii solului etc…
Majoritatea taranilor au fost impusi cu cote care depaseau productia.
Prima cota era varsata din rezerva anului trecut, pentru a nu cadea în delictul
de sabotare, care se pedepsea cu închisoare de la 5 la 15 ani.
În primul an, taranii, pentru a-si salva libertatea, si-au secat hambarele.
În cel de al doilea an, nu le mai ramânea samânta pentru noul sezon, noua
campanie. Crezând ca aceasta realitate vadita i-ar fi scos din acuzare, n-au
mai semanat, neavând de unde. S-au înselat amarnic. De acum, intrau într-o
alta categorie, de crima de sabotaj intentionat. Serviciile de Securitate, si ele
în mâini straine, în mare majoritate evrei, «oameni de încredere» ca si cei
din oficiile de colectare, cu care erau în completare de consemne, intra în
actiune. Descinderi la domicilii în timpul noptii, tarani arestati, dusi la
Securitate si torturati, multi ucisi în batai, pentru a marturisi unde si-au
ascuns bunurile. Supravietuitorii sunt condamnati la pedepse grele, pentru a
semana groaza, teama, pe satele si comunele românesti. Astfel, multi tarani
nu mai dormeau la casele lor, de teama de a nu fi ridicati peste noapte si a