Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

si eu, ca aveam o ureche buna. Era “Imnul Muncitorilor”: Din truda ne-am
zbatut si-n umilinta…
Capitanul cânta cu toata lumea. Deodata cortegiul se pune în miscare,
se îndreapta spre biserica Ilie Gorgani. Capitanul în frunte si imnul iesit din
sute de piepturi rasuna peste malurile Dâmbovitei.
Am învins Internationala! exclama Capitanul la sfârsitul cântecului.
Într-adevar, pornea din afunduri de secole si se oprea ca un semnal de lupta,
de dreptate, la poarta fiecarui suflet deschis.
O alta data ma gaseam de garda la mormântul lui Mota-Marin, unde se
construia mausoleul. Capitanul, care se ocupa de toate, vine sa dea
instructiuni muncitorilor cum sa efectueze lucrarile. Îl priveam cu coada
ochiului din pozitia nemiscata.
- Sa umpleti groapa cu tarâna! îl aud eu vorbind muncitorilor, vocea lui
calda, dar ferma, rasuna ca un sfat de parinte adresat alor lui. Ori de câte ori
îl întâlneam la sediu, ramâneam locului sa-l privesc, sa-l ascult ca fascinat.
Privirea lui vie inspira încredere, curaj pentru cele ce vor veni.
Iata si blestemata zi de februarie 1938, când Carol a anulat Constitutia,
a dizolvat partidele politice si a instaurat dictatura. Ma gaseam în judetul
Olt, în propaganda electorala. Jandarmii au primit ordin sa ne aresteze unde
ne-or prinde. Cu greu am scapat si am reusit sa ajungem la Bucuresti în
masina lui Protopopescu din Slatina. Eram cu Noaghea Virgil, Tâlnariu si
Bartolomeu Livezeanu…
- Am ajuns, mai Filoane! Trebuie sa ne dam jos în câteva minute. Ce
ai Nu esti bolnav N-ai scos o vorba de când ai trecut prin halta Petrosnita,
catre satul tau!…
M-am trezit ca dintr-un vis. Îmi frec ochii. Nu-i oare început de
nebunie, sau greul anilor scursi de când am vazut lumina mi-apasa pieptul
sa-mi taie respiratia
Ion mi-a taiat firul gândurilor ce hoinaresc departe. Acum sa revin la
vremea de azi, alta aventura Sau poate urmarea celei de ieri
Câteva minute si trenul gâfâind îndelung îsi opreste efortul. Afara,
zapada multa. Totul era alb, pâna si copacii înalti, aliniati pe marginea liniei
ferate.
Doi militari în concediu, ce se întorc acasa sa-si regaseasca familia.
Asa paream si asa raspundeam celor curiosi, iubitori de vorba lunga. În fata
garii, seful în uniforma si cu chipiul tras pe ureche ne primeste pe noi,
singurii calatori, în timp ce trenul dispare cu calatori cu tot într-o genuna.