Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

frumoase, daca le-am pune pe note, sa ramâna si dupa noi Mâine, cine stie,
poate nu vom mai fi pe aici. Eu, cel putin, stiu ca nu voi avea parte sa fiu
mult timp printre voi!
În razele lunii, vad chipurile lor triste, mai triste parca, decât cântecul
însusi.
Toti erau de acord cu mine, dar cum sa o realizam Fostul meu
profesor de muzica, azi coleg cu mine, Dimitrie Cusma, era toata speranta
mea. Iubitor de folclor, cred ca nu va refuza sa vina pâna aici, sa vada ce s-ar
putea face.
Le expun planul meu si sunt cu totii de acord, chiar încântati. Odata
treaba bine pusa la punct, reîncepem cântecul, sa regasim, de asta data, o
melodie împletita cu un sens. Asa am cântat pâna în zori. Vecinii, treziti din
somn, deschid ferestrele si ne aplauda. Curând strada întreaga participa cu
noi la veselie, ca si când ar fi o sarbatoare. Inimile toate bateau parca aceeasi
masura. Glasurile noastre, ca si glasul clopotelor, se înaltau ca pentru
rugaciune spre Cel de Sus. Acest manunchi de tineri avea un punct comun,
constat eu: cântecul. Prin cântec ma voi apropia de ei, prin cântec si în jurul
lui, voi încerca sa rezolv si alte probleme, acelea care ne preocupa pe toti.
Atmosfera de presiune sufleteasca îsi cauta o supapa de descarcare.
Aceasta supapa este cântecul. Ma framânta o idee. Daca as putea, prin
cântec, sa-i apropii de biserica Biserica ofera cel mai solid echilibru
interior, credinta este singura capabila sa insufle curaj, pentru a rezista în
contra atacurilor din afara.
Eram si eu cântaret la biserica, de când eram copil, dar nu cunosteam
notele muzicale, nu puteam deci sa-i pregatesc pentru cor, ca sa dea
raspunsurile preotului la Liturghie. De as reusi sa încheg un cor bisericesc,
prin el, în lacasul sfânt, vor apropia si pe Dumnezeu, singura speranta ce
ne-a mai ramas.
Profesorul Cusma ramâne cheia succesului nostru. Cu acest gând, abia
astept ziua de luni dimineata, sa-l vad. În adevar, îl întâlnesc si-i fac
propunerea:
- Dta, care traiesti numai pentru si prin muzica, nu cred ca poti ramâne
indiferent la rugamintea mea, pe care o fac în numele tinerilor din satul meu.
Am descoperit niste voci de aur. Feciori tineri, voiosi si plini de avânt. Nu
vrei sa vii cu mine sa-i vezi si sa culegi adevaratul folclor, nefalsificat Nu
numai melodia, dar si cuvintele iesite din mintea si sufletul lor, ar merita sa
fie colectionate si cunoscute.