Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- Uita-te si tu!
- Ar trebui sa te astâmperi! O cauti cu lumânarea!
Ungurul revine, emotia îmi opreste respiratia. Ce sa fac Ce sa-i spun
Viorel îl striga si-i cere sa iasa afara, scutindu-ma astfel de un raspuns.
Profitând ca gardianul se întoarce din nou spre fundul coridorului, Viorel se
îndreapta spre closet, lasa usa deschisa si revine la usa mea. Prinde, în
graba, fierul si, din toate puterile, tragând în afara, reuseste sa reduca
simtitor umflatura.
- Nu se poate mai mult. Închide usa si spui ca nu stii nimic daca te
întreaba cineva!
Barac trece si el la closet si, la îndemnul lui Viorel, se opreste la mine.
Alte brate, alte puteri si umflatura scade suficient ca sa poata fi acoperita.
Hiba, însa, este la partea de jos, la balamale. Gardianul priveste doar la
broasca, atunci când închide usa. Poate ca norocul ma va ajuta înca o data.
Curând totul reintra în tacere, dar în sufletul meu au încoltit doi lastari:
unul de crin si altul de maracine. S-a modelat fierul pentru o alta încercare,
numai de nu vor descoperi totul pâna atunci.
- Cuscre! Stii ca daca ma prinde nu voi mai putea face nimic a doua
oara!
- Acum te gândeste la un singur lucru, sa scapi din încurcatura asta
s-apoi sa te linistesti. De aici nu vei putea scapa!
Sa scap din asta Si apoi
- În orice caz, tu sa nu recunosti nimic!
- Nici nu ma gândesc la asta! Nu uita însa ca astia sunt politisti si li-e
destul o privire, ca sa descopere totul.
- Sa nu-l afle de la tine, restul, pot sa-si închipuie orice.
O piedica în plus îmi îngreuiaza planul. De-as putea-o ascunde câteva
zile doar. Iosif n-a observat nimic pâna acum. La prânz, îl schimba Grigore.
Mi-era frica de el, pentru ca este mai vigilent, mai speculativ si poate
observa mai repede.
Vremea trece. Am uitat parca complet necazul, întors cu gândul la
singura mea preocupare, în timp ce Grigore luase deja în primire pivnita,
pentru paza.
Seara ma gaseste din nou la pânda. Noaptea nu ma prinde somnul.
Gândul tot ramâne pironit spre locul cu crapatura. Zorile îmi readuc planul
în minte, în suflet, în mâini. Simt însa cum ma parasesc puterile. Foamea ma
sfâsie, iar slabiciunea fizica ma dezoleaza.