Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

sa gasim o iesire, care sa motiveze, daca nu altceva, cel putin, ratiunea
inutilitatii noastre totale. Nu rareori cautam la nea Vica motivarea acestor
preocupari.
- Nu fiti copii! Traim vremuri exceptionale! Nu va pierdeti rabdarea!
Rândul nostru va veni mai degraba decât va asteptati. Locul ne este rezervat.
Nu este decât unul singur, impus de evenimente. Totul e sa nu fim surprinsi,
sa nu ne împrastiem fiecare la periferia actiunilor. Sa ramânem în mijlocul
lor, ca la momentul dat sa le putem schimba cursul. S-apoi, nu uitati un
lucru, tot poporul e sensibilizat de presiunea zilnica. Nu mai suntem singuri.
Sa nu pierdem contactul cu el!
Am înteles mai mult decât as fi cautat. Linistea îmi revine ca o
împacare cu mine însumi. Nea Vica avea acest dar de-a raiona optimism, cu
surâsul lui complice, senin.
Cu sau fara noi, înclestarea cu dusmanul se va defini curând. Atunci nu
va mai fi loc pentru studii sau pentru un loc linistit sub soare.
Singura pozitie de ocupat va fi linia de aparare, de supravietuire, cu
fata la dusman. Acest moment nu-l decidem noi. Esentialul e sa nu ne
surprinda nepregatiti, demobilizati.
La facultate am fost repartizat, la cursul practic, la liceul «Mihai
Viteazul», la catedra profesorului Ion Murarasu, mare admirator si
cercetator al lui Eminescu. Scrierile lui alimentau focul nationalist cu
aceeasi ardoare cu care inima lui pulsa sângele, iubitor de patrie.
M-a primit cu multa bunavointa, împreuna cu un alt coleg al meu,
Lovinescu, mai tânar, dar foarte bine pregatit. Pregateam cu rândul
subiectul, pe care îl expuneam elevilor din ultima clasa de liceu. Murarasu,
asista din fundul clasei, fara a interveni. Comentariile ni le facea la sfârsitul
cursului, numai noua. Câteodata mai completa expunerea noastra, doar
pentru a sublinia o concluzie. Una din expunerile mele trata despre originea
ziaristicii. M-am oprit cu insistenta la revolutia din 1848, pe care comunistii
încercau sa si-o însuseasca, luând-o drept punct de plecare a comunismului,
la noi. Ziarul «Poporul suveran», aparut pe Valea Prahovei, ca expresie a
revolutionarilor de la 1848, ajutat de Lamartine, era asociat ziarului
comunist «Scânteia», ca precursor.
Tineam sa accentuez caracterul national al acestei revolutii, care
apartinea exclusiv neamului românesc. Afirmarea noastra ca natie cu tot
ceea ce avea ea mai caracteristic.
La întrunirea revolutionarilor din imperiul austro-ungar, care a avut loc