Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

M-am despartit de ei cu mare tristete si ne-am îmbratisat. Samut, cu
surâsul lui de copil mereu pe buze, a cazut mai târziu, un glonte dusman i-a
retezat zilele în floarea anilor. Le-a daruit el idealului ce i-a hranit tineretea.
Când s-a întors din Germania, dupa Craciunul 1945, s-a dus la studii ca noi
toti, sa le termine. El si-a luat diploma de inginer. Tatalui, care l-a felicitat
pentru acest succes, i-a raspuns senin: pe crucea mea vei putea scrie inginer,
în loc de neispravit!
Îsi facuse socotelile lumesti, viata lui era închinata toata crezului
legionar, neamului lui la mare restriste.
Amintirile de la Rostock, Buchenwald, îmi defileaza în fata ochilor ca
un film. Frati de cruce, despartiti de vremi. Mormântul lui Samut, fara
nume, alaturi de al lui Ionel Cristea cu nume strain, iata rasplata pentru
marea dragoste de acest pamânt românesc. Sa ne aducem aminte, prin ei va
supravietui acest popor, mâine! Nume de eroi la temelia României noi,
reînviate.
Nea Nistor a luat drumul închisorilor, chin mai dur decât moartea
însasi.
Am plecat spre casa. Care casa Nici eu nu mai aveam casa, doar un
gol imens. Doamne! Nu-i uita pe cei ce-ti preamaresc numele prin dragostea
lor nemarginita. Prin ei se aduce marturia numelui Tau pe pamânt, în numele
Tau accepta jertfa. Primeste-o ofranda nemuririi Tale în cugetul popoarelor.
Dupa alte patru zile, ajung la Timisoara. Ghita ma strânge la piept, ca
si când ma întorceam de dincolo de lume. Bucuria revederii era limpede în
ochii lui. Revederile erau totdeauna semanate cu emotie. Erau unele
întârziate, iar altele amânate pentru ani sau pentru viata de dincolo.
- Bine ca ti-a ajutat Dumnezeu sa te întorci!
- Trebuia sa ma întorc, doar asta ne-a fost vorba!
- Omul propune…
Acum va trebui sa organizam cel mai greu transport ce am avut de
facut pâna acum.
- Ai nevoie de cineva pentru treaba asta
- Ti-oi face eu semn de-oi avea nevoie. Sper însa s-o scoatem singuri la
capat.
A doua zi o iau din nou la drum, spre Caransebes, la mos Dragu. Când
m-au vazut, li s-a întristat firea. Mai bine de zece zile de când nu mai aveau
vesti de la mine.
- Ca doar nu vei fi facut turul tarii! o rupe Ion glumind, sa-si goneasca