Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

parte din destinul neamului lor.
În afara scolii se simtea taria acestei pozitii, care punea pe gânduri
«partidul». Acesta, prin persoane de «bunavointa», anunta politia, care ma
avertizeaza ca agitatiile mele nu vor dura mult si ca îmi pregatesc singur
greutati, pe care le voi regreta.
Cercul se strângea din ce în ce în jurul meu. Înainte, însa, de a fi
imobilizat, eram decis sa las în urma o idee de rezistenta, un front, care sa
fie opus ingerintelor din afara scolii. Încercarea de ruptura a acestui front,
prin puslamale, va da gres si vor încerca sa schimbe tactica, pentru a ajunge
la acelasi scop. Pentru noi, a câstiga timp pentru a imuniza tineretul înainte
de a nu fi prea târziu. Identificarea dusmanului va fi posibila deci atunci
când toti se vor întâlni în acelasi punct comun tuturora: dragostea
neprecupetita pentru neam, singura capabila sa intuiasca primejdia.
Cu mare atentie, pastrez contactul cu Bucurestiul, tinându-i la curent cu
evolutia evenimentelor de aici.
Într-o buna zi, dorul de mos Dragu ma împinge pe lunca Timisului, sa-l
caut. Am ezitat s-o fac, sa nu descopar un cuib, unde am salasluit si unde,
când vremurile o vor cere, as gasi din nou adapost si ajutor. Si am plecat la
mos Marina (Dragu) cu mare grija, ca sa evit riscuri inutile. Am ajuns! În
situatia prezenta, totul era concentrat spre un singur tel: supravietuirea.
Când m-a vazut mosul, s-a precipitat spre mine cu bratele deschise. Se
opreste la doi pasi si priveste hainele domnesti, care-mi schimbasera
înfatisarea. Am facut eu cei doi pasi ce ma desparteau de batrân si i-am
cazut în brate. Emotia lui, am simtit-o, era mare.
- Domnule profesor! rosteste încet mosul.
- Nu! Mosule, am replicat eu, ai uitat ca sunt feciorul d-tale Sa nu uiti!
În fata ofiterilor rusi m-ai adoptat de fecior. Eu tot asa am ramas!
- Sa fie cum zici, dar mi-e cam greu!
- Nu era mai greu atunci
Ne-a salvat batrâna, care a iesit în prag, bucuroasa de oaspeti.
- Ne-ai cam ocolit casa, domnule Bugariu!
Si la ei, acest simt al pericolului permanent devenise un reflex. Nu
îndraznea sa-mi pronunte numele adevarat. Pentru ea, eu eram tot ascuns de
lumea libera.
- As îndrazni sa va întreb de Gheorghe, nepotul meu, reia mosul.
- Mosule! Nepotul d-tale nu prea calca pe urmele bunicului! Nu stiu pe
unde îl poarta gândurile. Copil de haiduc, ar trebui sa haiduceasca si cu