Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

numai pentru mine, simt nevoia sa o împartasesc.
— Cuscre! tot aici esti
— Nu m-au eliberat înca, dupa cum vezi!
— Tu speri sa o faca ei
— Odata tot o vor face!
— Sigur! când n-om mai fi!
— Nici atunci nu-i târziu!
— Eu, însa, nutresc acum alte planuri! Vreau sa încerc sa urnesc
bolovanul din geam... sa mai vina lumina si la mine!
— Cât esti de copil! Si tu crezi ca ai sa reusesti
— Omul este dator sa încerce! Scândura patului, proptita la baza
pietrei, s-o scoata afara, sa-mi faca loc si apoi... doar patru metri ma despart
de gardul vecinului!
— De! Dar sa nu o platesti!
— Cu o plata tot sunt dator! Acum sau mai târziu, nu mai are nici o
importanta! Eu nu mai am ce pierde, ba chiar as putea câstiga totul, daca
soarta nu mi se opune. Stii ca de anumite momente atârna tot restul vietii
când singur te consideri batut!
Nu ma mai asculta. A plecat de la ferestruica. Vorbesc acum doar
pentru mine. Singur, singur, îmi framânt glasul în gol.
— Cuscre! Cuscre! Nu-mi mai raspunde. Ce o fi crezând oare În astfel
de momente totul este posibil. Am luat-o razna!
Pasi pe aproape ma alunga si pe mine spre pat. Tacerea se asterne grea.
Ora prânzului. Narile adulmeca mirosul, trezesc pofta, cu ea foamea uitata.
Doua înghitituri de mamaliga, vreo zece de apa calda, cu firimituri de
dovleac porcesc si linistea îsi reia locul.
De la birou au plecat toti. Doar paznicul beciului si cei de la poarta au
mai ramas cu noi. E momentul. Desprind scândura, o asez sub piatra si apoi
apas cu toata greutatea corpului pe ea. Un zgomot afara îmi opreste parca
respiratia si ca un fulger repun totul la loc si ma întind pe pat.
O alarma cu emotii, dar fara urmari. Nu era altceva decât schimbul
garzilor. Asadar n-a auzit nimeni plesnitura scândurii. Agentul îsi ia postul
în primire. Face apelul chiriasilor.
— Verca Filon!
— Prezent!
Trece alaturi la Viorel si aceeasi melodie. Ascult ecoul apelului pâna
ce se termina si totul se calmeaza. Emotiile ma cuprind de îndata ce ma