Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

mi-am deschis sufletul lor, cu un strigat, prevestind primejdia care ne
pândeste tara.
Era atât de scurta o ora, ca sa le destainui tot ceea ce aveam pe suflet,
sa-i cunosc, sa le pipai pulsul si sa le apropii temerile pentru zilele care vin.
Le-am vorbit deschis, ca de la om la om, considerând ca este singura cale
eficienta. Clopotelul, însa, îmi întrerupe actiunea începuta si cu ea firul
invizibil care simteam ca se stabilise între noi.
Ma îndrept spre catedra sa-mi iau catalogul si ma pregatesc sa plec. Ca
la un semnal, se scoala toti în picioare. Privesc peste marea de capete în
semn de ramas bun. Ochii lor atintiti asupra mea graiau mai mult decât ar fi
putut spune. Am plecat cu regret, dar, parca în acest moment, un fel de
curaj, de solidaritate s-a nascut între noi, cu o aceeasi speranta. Aveam
impresia ca nu mai eram strain pentru ei, ca ceva adânc se legase, pentru
ceea ce va sa vie.
VIATA LA TARA
Afara agitatie multa. În urma «interventiei» aliatilor, s-au decis alegeri
libere, pentru constituirea unui corp legislativ, care sa reprezinte “fidel”
opinia publica. Campania demareaza cu elan, cu toate ca alegerile nu vor
avea loc decât în 19 noiembrie 1946.
Partidele ce-si ziceau “istorice” au început tumultuos propaganda lor,
asa cum se facea pe vremuri. Uitasera însa ca nu mai aveau jandarmii,
elementul determinant de partea lor. În fata aveau de asta data grupe
motorizate, care se deplasau cu mare usurinta, care ieseau ca din pamânt sa-i
împiedice de a lamuri alegatorii. Batausi, agitatori înarmati, nu ezitau sa
atace oratorii si sa împrastie auditoriul, semanând panica la orice adunare.
Presa era în întregime controlata de comunisti, care împiedicau pe
adversari sa-si spuna cuvântul sau punctul lor de vedere si sa denunte
agresiunea. Nesiguranta care domnea se amplifica de la caderea noptii, când
puteai fi usor ucis. Totusi, poporul nu avea nevoie sa fie lamurit asupra
alegerii candidatilor. Fiecare avea o singura idee: sa voteze împotriva
candidatilor impusi de cotropitor. Pentru ei, era singurul mijloc de a se
opune anarhiei rosii.
Nationalistii nu aveau dreptul sa se prezinte, considerati dusmani ai
poporului. Si totusi, spre ei se îndreptau atâtea sperante în fata situatiei