Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

«criminalii» de teapa lui, «dusmani ai oamenilor muncii». Nu-i mirare ca
poporul sufera, ca nu se poate face «dreptate sociala». Sculele
burghezo-mosieresti saboteaza, distrug opera de refacere, de «bunastare» a
muncitorimii!
Aceste catiline au fost azvârlite opiniei publice din aula partidului
bolsevic si receptionate fidel pentru a fi transmise celui vizat. Era
propaganda de denigrare a tot ceea ce reprezinta rezistenta, lupta contra
rusificarii, subjugarii neamului întreg, dar în acelasi timp, ecoul unui esec,
care dadea speranta, curaj, celor oprimati, mentinea vie ideea de libertate, de
combatere a regimului, sub orice forma.
Cred ca nu-mi va fi bine de as cadea din nou în mâna lor. Slugile m-ar
ucide cu pietre, sa placa stapânilor, sa-si consolideze pozitia.
Sa nu uit iar, ca de n-oi putea vorbi, sa ramâna scris, ca doi fii ai
poporului «ales», dirijeaza si la Caransebes, ca la Lugoj si Timisoara,
concertul si patroneaza executiile.
Întâlnirea cu mama, fixata pentru vineri noaptea, la orele unu, într-un
vârf de deal, acoperit, cunoscut doar de ea, ma îndeamna sa plec mai din
vreme spre coliba lui mos Dumitru, al doilea parinte care mi-a deschis usa si
sufletul. Un baiat de vârsta mea, cu ceva carte, nu prea multa, mi-e frate, ca
fratele de cruce. El tremura pentru mine la fiecare despartire. De la ei am
plecat vineri, în ajunul arestarii mele. Ciresele nu erau coapte înca. Acum,
chiar prunele de vara au dat în pârg si apoi au trecut. Când am plecat, i-am
lasat Ia fân, unde am învelit coasa în brazda verde, cu gândul sa reiau luni
lucrul, de la capat. Ma vor fi asteptat sa ma întorc, pâna ce au aflat vestea.
O alta surpriza ma asteapta. Un prieten, dintre cei buni, foarte tânar,
dupa indicatiile date de nana Floarea, a venit sa se convinga singur, dupa ce
a primit biletul de la mine. Era prea iesit din normal ca sa creada o astfel de
versiune. Bucuria lui nu mai cunostea limite. L-am trimis sa vada pe mama,
sa o anunte cu gura lui ca o voi astepta la locul indicat.
Pe înserate, îl iau pe Radu de-o parte si-i spun unde ma duc. Merita
încrederea mea, fapt care l-a miscat profund. Pâna acum nu-i spuneam
niciodata unde ma duc.
- Asculta d-ta! Daca vine mosul, ai putea sa vii sa ma anunti As vrea
sa plec deseara. Nu pot sa-l astept, ca mai am si altceva de facut!
- Fara nici o grija! Numai sa vina si într-un gând mi-s acolo! îsi
înveleste el vorba cu gesturi sa-mi întareasca convingerea. Cunosc bine
drumul, l-am facut de zeci de ori, de zi, precum si de noapte!