Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

M-a ghicit, mai degraba în fata pietrei. Buzele ei soptesc o durere
netarmurita, în neputinta ei de a face ceva.
— Te doare mult Te-au batut rau percep abia sunetele ei.
— Nu! Nu mi-au facut nimic!
— Femeie! ce faci acolo se rasteste la ea gardianul de la poarta.
— Nimic! Nimic! îngâna ea, cu ochii plini de lacrimi. Am un baiat aici,
i-am adus niste schimburi si de mâncare!
— Nu e voie azi! Vino vineri!
A ramas locului, n-a mai raspuns. Încotro acum întreba ea poate.
Traista asteapta proptita de zidul portii. Comisarul de serviciu, un om între
doua vârste, vazând-o, o întreaba binevoitor.
— Pe cine cauti, maica
— Copilul meu e aici închis! abia-i desprind eu vocea stinsa, în timp ce
arata cu privirea «casa».
— Cum îl cheama
— Filon Verca, profesor... Am lasat casa singura... vin de departe...
i-am adus schimburi...
L-a înduiosat, poate, chipul batrânei supt de suferinta anilor si a
raspuns contra poruncii primite.
— Asteapta d-ta aici, sa întreb sus daca se gaseste aici!
Raspunsul i-a usurat sufletul. Pe furis, coboara ochii din nou spre
fereastra unde banuia ca sunt.
Gardianul era prea aproape ca sa mai poata spune ceva, doar legana
capul, asa cum face taranul în fata unei mari pagube. Parca voia sa spuna:
«Ce sa ma fac Ce sa ma fac».
Dupa putin timp, comisarul revine si-i face semn sa intre. Poate ca
Mois o cheama sus, s-a îndurat si el de batrânetea ei si-i va da voie sa-mi
parvina mâncarea Inima-mi batea sa sparga pieptul si nu-mi puteam opri o
lacrima furisa. Speranta ca-mi voi potoli o data foamea s-apoi fie ce-o fi. De
omul flamând nici somnul nu prinde. Visurile toate îl chinuiesc cu pofte
ispititoare, cu mâncaruri, care dispar cu zorile.
Linistea ei mi-o reda pe a mea, pierduta. Atât doar, sa stie ca mai
traiesc si zilele îi vor parea mai usor de dus.
Nu ma rabda inima si ma reped la zid la Viorel.
— Cuscre! spun liniile si punctele lovite cu tarie. A venit mama, a
chemat-o sus. Poate-i dau voie sa ne lase bucatele
— Am vazut si eu, rasuna raspunsul, o taranca micuta, batrâioara,