Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

- Lumea vorbeste ca v-or omorât! îsi revine ea, dupa prima spaima.
Îi dau mâna si mi-o strânge cu nadejde, sa pipaie, parca, de sunt cu
adevarat eu.
- Lumea vorbeste, dar nu se potriveste întotdeauna!
- Bine c-o dat Dumnezeu sa scapati! ofteaza ea, îndemnându-ma în
casa. O ia înainte, luminându-mi calea, dar mai mult sa ajunga mai repede sa
vesteasca bucuria. Scoala toata casa.
- O venit nepotul! striga ea cât o tinea gura.
- Tu esti nebuna sau visezi! sare Radu din pat, într-o camasa lunga.
- Nici una, nici alta, nene Radu! Sunt chiar eu, în carne si oase.
A ramas locului nestiind cum sa ma primeasca. De as fi ramas
«nepotul», m-ar fi luat în brate si m-ar fi strâns ca pe un frate. Acum însa,
m-am întors pentru el «domn», eram si îmbracat ca atare si nu mai stia cum
sa se poarte. În el se luptau doua dileme: dragostea pentru «nepot» si
respectul taranului simplu si curat pentru «domnul» care a cerut adapost în
casa lui.
Tai eu nodul. Îi întind mâna, i-o strâng si-l privesc drept în ochi.
- Ma mai cunosti, nene Radu Îl prind cu mâna dupa cap, apropiind
obrazul meu de al lui, aspru, dar senin. Îl strâng Ia piept, îl sarut ca pe cel
mai bun prieten regasit.
Când ne-am trezit, fata lui arsa de soare scalda lacrimi luminoase la
flacara felinarului. Plângea de bucurie.
- N-as mai fi crezut ca veti mai scapa cu viata, reuseste el sa ofteze.
- Omul nu moare decât atunci când i se termina zilele, nene Radu!
- Adevarat... asa-i... d-le... profesor! bâiguie el.
- Da... Nu-mi mai spui nepoate, ca mai înainte Mi-ar placea mult sa
ramân, pentru d-ta, ceea ce am fost!
- De... se pierde el în scuze.
- O fi mai greu, dar... În momentul asta, fata intra vârtej pe usa, sa vada
«verisorul», cum îmi zicea ea înainte.
- D-le profesor! exclama ea, cu fata plina de voiosie.
- Verisorul, varuica! si-i întind mâna.
- Atunci, varul! îndrazneste ea, ca pentru sine.
Simt ca puterile ma lasa. Cad pe un scaun si ramân întepenit.
- Am tot vorbit de d-vs, reia Radu. Nu era zi de la bunul Dumnezeu sa
nu va pomenim. Nevasta n-o mai avut liniste. Zicea ca va poarta pe suflet în
lumea cealalta, ca v-o lasat sa plecati. De n-ati fi plecat, nu v-ar fi prins.