Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

pastreaza o oarecare distanta. Te voi duce la ei.
Am cotit strazi multe, am ocolit aproape orasul întreg, mai bine de o
ora, când ne oprim într-un parc.
- Asteapta-ma putin aici, n-o sa întârzii mult!
Într-adevar, n-a întârziat decât o jumatate de ora, pâna sa apara cu
Samut.
- Bata-te norocul! Dar cum ai ajuns aici
- M-a apucat dorul de voi si am luat-o la drum.
- Eu, intervine Florea, va las, am alta treaba! Sa ne strângem mâna de
despartire.
- Cazi bine, Nea Nistor e pe aici, ai sa-l poti vedea si tu!
- Azi toate lucrurile îmi sunt permise!
- Pâna una alta, acu e vremea cinei, ce-ai zice daca ne-am ospata
oleaca
- Nu te-as refuza, mai ales ca tu ai întotdeauna idei bune la timpul
potrivit.
Ne-am oprit într-un restaurant mic, ca o pensiune de familie bogat
ornamentat, o adevarata casa burgheza. Am mâncat bine dupa patru zile de
sec si pe deasupra am stropit totul cu vin de pe Târnave sa i se duca vestea.
În timp ce ne ospatam, îi povestesc pasul ce ma aduce pâna la ei.
- E un camarad de lupta, pentru el razboiul s-a terminat si va trebui sa-l
ajutam sa se întoarca acasa.
- Nimic mai normal!
Dupa cina, alte carari întortochiate, pâna sa ajungem la Nea Nistor. Îi
vad de aproape ca la Buchenwald chipul acela de cremene, cu trasaturi mari,
ca sufletul lui de ardelean greoi, echilibrat, ca un plavan ce duce greul.
- Mai Filoane! Bine te-am revazut! Am ramas cam putini, si ma strânge
la piept.
- Cum s-a întâmplat nenorocirea din strada Dacilor Nu m-as mira daca
ar fi fructul unei tradari.
Tradarea pândeste inimile slabe, necoapte! Când ne vom vindeca de
aceasta plaga ce ne-a patat mereu istoria, de la Mihai Bravul pâna în zilele
noastre!
Îl vedeam îngândurat.
- Cu neamtul o sa vedem ce-om face, mai stai vreo doua trei zile, sa-ti
dau un raspuns.
N-am asteptat mult si raspunsul vine. Sa-l aducem pâna aici.