Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

chinul unei vieti întregi.
De-acum fie voia ta, Doamne! Viata mea, pe acest pamânt, si-a realizat
rostul, repeta ea acelor ce-i aduceau sincere felicitari.
Pentru mine abia acum începe hora si nu stiu de voi ajunge sa gust o
asemenea bucurie. Sunt momente de traire de mare intensitate. Cele mai
curate jertfe se produc în astfel de extaz, ce culmina o viata de fericire.
Dincolo de ele, totul devine comun.
Împlinirea visului meu e atât de îndepartata. Ceata vremii îi întuneca
zarea. Numai ideea de a sti ca voi putea fi de folos neamului meu, chiar de
ma voi pierde pe drumul cel lung, îmi egaleaza în tarie bucuria ultima.
Nicu asista la dubla fericire. Nu-i venea sa creada ca, în viata noastra,
mai sunt permise astfel de momente, de totala uitare a realitatii crunte. În
casa lor, trei feciori si o fata, au oferit parintilor, de patru ori atâta amar si
mai rare zile senine. Fratele mai mare, Mihai, si-a împartit zilele între
închisoare si libertate. Ori de câte ori politia îl cauta acasa, iarna, vara, ziua,
noaptea, avea mereu pregatit sacul de drum. Un cojoc, cu dublura din petece
de miel care-i servea de palton, patura si asternut, în acelasi timp. Ani multi
i-a tinut de cald prin toate închisorile tarii. Acum, mereu pe linia de foc,
alaturi de Nicu si Gabriel. I-am cunoscut pe Mihai si Gabriel la Arad,
angajati din plin, alaturi de noi, cei veniti de dincolo. O sora, mica de
statura, dar un pachet de nervi. De-o energie însotita de o vointa si un curaj
rar întâlnit. Frati pe care natia i-a zamislit, pentru vremuri de rascruce, sa-i
apere fiinta de la pieire.
La sfârsitul lui august fac o vizita la viitorul meu liceu. Directorul,
Stuparu, din Turnu-Severin, ma primeste cu multa buna vointa.
Ma cunostea din auzite. Primise confirmarea si ma invita sa ma prezint
la scoala câteva zile înainte de 15 septembrie, când se vor deschide
cursurile. Revin la 10 septembrie. Toti profesorii erau prezenti. Se fac
prezentarile noilor veniti. Surpriza e mare. Fostii mei profesori ma primesc
în rândul lor. Egal lor în datorii, cu aceeasi misiune sacra, de a creste copiii
în legea si traditia strabuna.
Sa intru însa în galeria portretelor, unde voi gasi pe noii mei colegi.
Armas Matei, fostul director, profesor de limba româna, provenit din
scoala normala, cu un curs de adaptare, din cauza lipsei de profesori la
sfârsitul razboiului de întregire. Originar de pe valea Almasului, este un
produs al partidului liberal, care i-a mijlocit ascensiunea în fruntea acestei
scoli.