Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

pentru a doua oara, sa-si descarce toata mânia.
- Astia sunt porniti sa ne sugrume! Libertatea de gândire, de a trai
omeneste, a disparut, odata cu trupele române, trimise prin înselaciune în
pustiurile Siberiei. Si aliatii ne-au înselat, se vaicarea el.
- Cine-si pune toata nadejdea în aliatii lui, mai mult decât în sine
însusi, ar merita o alta soarta
- Maniu stia doar bine ce face
- Pacatul mare e acolo, sus! De acolo s-a tras în spatele soldatului
român, înclestat cu dusmanul!
Nu mi-a mai raspuns. Si în el s-a clatinat ceva, ce-l lega de acesti
oameni mari, cu nume de istorie. Si el ne cauta, când ultima lumina de
speranta se stinge în amurg.
Colonelul Gurgu, mândrul ofiter, plin de galoane si decoratii din
Rasarit, fost sef al Reg. 96 Infanterie, era, de acum, un simplu cetatean, în
haina civila, haina multimii. Din Fenesul lui, umbrit de înaltimea Tarcului,
locul de nastere, si el dezamagit, ar fi gata sa-si spele onoarea militara
terfelita de noii stapâni. Ruda apropiata cu profesorul Enache Ionescu,
simtea ca el, dar vârsta îi îngaduia înca o ultima batalie, poate cea mai dura,
fara legi umanitare, doar legea junglei, instalata de asiatici.
Orasul întreg a fost sensibilizat. O singura scânteie ar fi de-ajuns
s-aprinda focul mare, sa mistuie toata stricaciunea, venita de peste hotare.
Primarul Novacescu, liberal, prieten cu Armas si Corneanu, când m-a
vazut, doar sa ma ia în brate. Parca nici ei nu mai erau singuri, cu pacatul pe
inima. Atâtia elevi, frati de cruce ieri, oameni cu capatâi azi, formau cohorta
rezistentei românesti. De ce nu pot scrie despre ei, de ce foaia ramâne alba
Dusmanul de moarte le-ar pândi zilele pentru judecata. Vor apare în ziua
Învierii, cu nume de eroi, sa dovedeasca lumii ca românul n-a acceptat robia
fara lupta, pâna la sacrificiul ultim, coplesit de colosul rosu.
La Timisoara s-au schimbat multe. Ghita Brahonschi a cazut si el si a
fost înlocuit cu Viorel Boborodea, comandant ajutor, cuscru, cum ne
chemam noi. Am fost la Buchenwald împreuna. Venise din Germania
înaintea mea si acum sta ascuns la Deva. Nefiind cunoscut în regiunea
Banat, a fost trimis sa faca legatura cu centrul. L-am întâlnit la Arad, la un
prieten al lui si i-am dat toate legaturile, pentru a reînnoi firul întrerupt
brutal în astfel de momente pline de riscuri. Cei prinsi erau chinuiti pâna la
limita rezistentei umane si dupa ei alti camarazi luau drumul fara întoarcere.
Era o perpetua schimbare. Cei de pe teren nu rezistau mult, pericolul era