Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Închid ochii si vad acasa praznicul cu lumânari roata în jurul mesei,
vatraiul cu jaratec si tamâie, fumul ce urca spre Cer.
Azi si pentru mine ard lumânarile în mâini de prieteni. Simt, parca,
cum fumul miresmei serpuieste pe urma cheii. El îmi încearca puterile
pentru noaptea viitoare.
Ceasurile trec multe, sudorile cad cu loviturile, în suprem efort.
Foamea ma strânge, iar prânzul de-acasa ma cheama la ospatare, îmi
deschide usa. În locul lui, însa, apa calda si drobul de mamaliga verzui
care-mi respinge pofta. L-as înghiti dintr-o data, sa cada greu în stomacul
flamând, dar gândul otravii lente ma scapa de ispita. Azi, mai mult ca
niciodata, as vrea sa fiu limpede. Va trebui sa scap... E ultima zi de foame...
Vad deja pâinea alba, mare, care sa-mi hraneasca corpul, sa-l umple cu
muschi între oase si piele.
Abia se închide usa, ca celula atelier îsi reia aspectul, ca într-o zi de
lucru. Dau câteva lovituri si compar cheia cu cea veche. Nu mai trebuie
mult. Înca vreo câteva sute de lovituri si fierul îndoit ia forma finala, îmi
rasplateste atâta osteneala!
— Cuscre! Bucura-te din plin! De-acum libertatea sta în mâinile tale.
Nu-ti mai ramâne decât un pic de îndrazneala!
— Cum, sare el. Ai terminat-o si pe a mea
— Cu ajutorul lui Dumnezeu! Le vom încerca deseara. Sa fii gata!
— Bine! Bine! Vom mai vedea. Simteam, parca, cum îndoiala se
profileaza în gândurile lui. E atât de greu sa-ti joci viata pe o singura carte.
— Acum fi atent! O învelesc într-o hârtie si o asez pe fereastra
comuna, care-ti leaga celula de closet!
Era aproape seara, când paznicul îmi deschide usa sa ies la nevoi.
Întind cheia si mâinile tremurânde ale lui Viorel o apuca.
— Ascunde-o bine, sa nu ti-o gaseasca, ca-i sfârsitul aproape!
— N-ai nici o grija, stiu eu ce-am de facut!
De-acum nu mai simteam nici foame, nici slabiciune. Asteptam
noaptea cu înfrigurare.
— Ce crezi, cuscre Vom încerca în noaptea asta revin eu la zid.
— Sa vedem mai întâi ce face paza.
— Viorel! Eu simt ca trebuie sa ies. Nu vad cum, dar nici nu vreau sa
stiu. În vis, nu vad decât drumul spre casa si eu calator întârziat. Simt pe
Dumnezeu aproape si voi fi liber, cu voia Lui. Cred din toata fiinta!
— Crezi ca va fi asa de usor, ca ar fi suficient sa o afirmi Nu uita ca