Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

mai fost, clasa ultima.
Elevii m-au primit cu o vadita bucurie. Sa le vorbesc de literatura
franceza, care nu-mi era necunoscuta Facusem doar patru ani la Facultatea
de Litere limba si literatura franceza, cu profesorul Charles Drouet, bine
cunoscut, în plus de cei opt ani la liceu. Sau - ma gândeam - sa revin la ceea
ce ne preocupa deopotriva: tragedia neamului de azi. M-am lasat dus de
pasiune si împreuna cu elevii, am facut o incursiune în trecutul zbuciumat de
la 1848 si lupta de eliberare nationala.
Ca odinioara, la liceul «Mihai Viteazul» din Capitala, sub privirile
complice ale profesorului Murarasu, am discutat adevaratul sens al acestei
revolutii, pur nationala si nicidecum precursoare a materialismului ateu, cum
o propagau «pedagogii» zilei.
M-am despartit de elevi cu o strângere de inima. Parca era o simfonie
neterminata si pentru ei si pentru mine. Ma întrebam daca mi se va mai da
ocazia sa le mai vorbesc.
Cu gândul la ei, ma întorc la clasele mele, la cei mai tineri, mult prea
tineri ca sa perceapa primejdia. Si totusi si ei aveau nevoie de cunoastere,
dupa puterile lor.
Sâmbata dupa amiaza, împreuna cu profesorul Cusma, pornim spre
Petrosnita, unde ne asteptau feciorii mei. Când am ajuns, casa mea era deja
plina. Fara sa pierdem timp, Cusma scoate vioara si da tonul. Primul care
începe sa cânte era Moise, de pe ulita Lunga. Avea cel mai frumos glas.
- Mai Moise - intervin eu - cânta ca si când ai fi singur, din toata inima!
Timid la început, se lasa cuprins de melodie ca de un dor fierbinte. La
sfârsitul cântecului, privirile lui ramân pe undeva departe. Îl trezeste vocea
lui Cusma si el vadit impresionat.
- Acum as dori sa-l pun pe note. Te rog sa-l cânti mai rar si pe bucati! îi
spune Cusma.
Dupa ce l-a terminat de scris, Cusma ia vioara si-l încearca. Îi mai face
câteva corecturi si apoi trece la al doilea, la al treilea… În seara asta, a cules
vreo zece cântece, complet necunoscute lui. Era fericit ca un copil. Folclorul
lui se îmbogatise cu câteva perle rare.
Ne-a prins pe toti miezul noptii, unii mai încântati decât altii. Apoi
l-am însotit cu totii pâna la gara.
De acum drumurile noastre se încrucisau. El aproape de muzica lui, eu
aproape de ei, uniti într-o singura perspectiva.
Sâmbetele urmatoare, profesorul Cusma îsi completeaza caietul de