Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

cumparaturile singuri, apoi mâncarea, ca n-am pe nimeni s-o faca.
Bunatatea lui ma întorcea la 21 ianuarie, 1941, asa-zisa rebeliune
contra «Conducatorului», pentru a ne azvârli în afara de lege. Eram
încercuiti, la Caminul Universitar, din Calea Plevnei, unde aveam locuinta,
ca student. Dupa ce am parasit Prefectura de Politie, cu promisiunea ca nu ni
se va întâmpla nimic, m-am întors spre casa. Peste putin, suntem înconjurati
de politie si armata. Eu eram îmbracat în uniforma. Cizme negre, pantaloni
strâmti, scurta neagra si caciula pe aceeasi culoare. Asupra mea aveam doua
pistoale, cu care ieseam de la Prefectura. Privind de la ultimul etaj, vad
tancurile ce înconjoara cladirea si fara sa mai ezit, cobor spre iesire. Ajuns
la parter, unde era cantina universitara, unde luau mas toti studentii,
întâlnesc pe Cazaban si-i spun ca nu-i bine sa ramânem aici. El nu credea ca
s-ar putea sa ni se întâmple ceva. Din contra, zicea el, aici suntem mai în
siguranta. La iesire, control de identitate si perchezitie. Am ascuns cele doua
pistoale în cizme si m-am îndreptat spre usa, spre control. Am scapat usor,
nu m-au controlat decât de la centura în sus. Am aflat dupa aceea. Cei prinsi
cu arme asupra lor erau arestati si executati, fara judecata. Nu stiu daca eram
constient de ceea ce faceam. Eram înca sub narcoticul rezistentei cu orice
pret. Am luat tramvaiul pâna la Izvor si de aici pe Magurele. Pierdusem
dintr-o data si caminul unde locuiam, si masa. Ramasesem pe drumuri.
Consateanul meu mi-a oferit ospitalitate. Ianuarie 1941, Ianuarie 1946. Cinci
ani de atunci. Câte nu s-au mai schimbat!
Sa nu uit o scena, care s-a încrestat adânc în sufletul meu, în faza
«eroica», de la 21-23 ianuarie. Dupa manifestatia de pe Calea Victoriei,
grupul de la Litere trebuia sa ocupe, împreuna cu alte grupuri, Prefectura de
Politie. Eu eram desemnat sa schimb echipa de paza de la etajul 4, ocupat de
legionari, spre etajul 5, ocupat de compania de jandarmi ai politiei. O
mitraliera, instalata sus, la etajul 5, era dirijata spre noi, unde era instalata o
alta mitraliera, a noastra, îndreptata spre jandarmi. Ne supravegheam
reciproc.
Faceam echipa cu camaradul Niculae Iliescu, coleg la aceeasi facultate
cu mine. Ajunsi la etajul 4, ne îndreptam spre locul unde se gasea mitraliera,
sa o luam în primire. Era pe înserate. Noi eram schimbul de noapte. Doi
camarazi asteptau sa ne predea arma si consemnul. Unul din ei ma întâmpina
sa-mi dea explicatie la ceea ce aveam de facut: sa împiedic cu orice pret
jandarmii sa înainteze spre noi. Mijlocul de a-i convinge de aceasta
necesitate, imperativa, mitraliera.