Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Fiecare copac ascunde o surpriza. S-apoi, pe vremea asta, se simteau
bine la soba calda…
Tot Ion mai zdravan, încarca aparatul pâna ce ne-om încalzi pe drum.
Picioarele busteni, degerate, abia le urnim din loc. Dealul ne-o lua parca
înainte. Îsi tot lungea plaiul, iar noi nu ne prea îndemnam la mers. Curând
însa, ne facem una cu calea, si urcam din greu ceasuri lungi. Din când în
când un scurt popas, împartim anafura cu câte o felie de sunca, sa ne mai
înzdravenim. Zapada tot mai mare, urcusul mai greu. Ne apropiem de vârf.
Poate l-am fi putut ocoli, dar unghiul de mers ne strica directia. Spre asfintit,
vârful R. ramase sub noi. Un vânt puternic, ce matura tot în cale, ne umfla
hainele sa le desprinda de pe noi. Un frig sec îngheata urmele proaspete. Pe
vremea asta nimeni nu s-a încumetat sa treaca pe aici, la munte, de când
Baba Dochia si-a muiat cojoacele. În vârf statea de paza un observator
montat pe schele înalte de 5-6 metri. Ne urcam pe el sa privim în departarile
ce coboara spre lunca. Era facut pentru turistii de vara. Pentru noi nu era
decât marturia anotimpului dus. Sa mai avem mult La distanta oarecare de
ochi, abia desprindem doua repere, ce punctau zarea, la aceeasi înaltime.
Erau punctele noastre de reper în plus de busola si harta. Ochii ne pot însela,
e mai sigur asa. Fiecare din cele doua colturi întinse spre cer ne va lua o zi
de mers, o zi lunga si grea. Coborâm creasta vânturata de furii, sa ne gasim
adapost în desisul brazilor. Gerul se tine dupa noi, ne înveleste în fulgi de
gheata. Înca o noapte de chin. Înregistram în memorie reperul vârfurilor
înalte si ne afundam în valea adânca, pâna când lumina serii ne mai arata
calea. Curând întunericul îsi reia locul. Ne oprim între brazi pentru o noua
noapte de odihna, pentru cei ce or mai putea dormi. Nu îndraznim sa
aprindem focul pâna ce nu va trece miezul noptii, când nu va mai fi nimeni
întârziat pe aceste locuri, sa ne vânda urmele.
Rupem brate de cetina, le asternem pe zapada pentru culcus, pâna ce
mai distingem lumina de întuneric.
Mai adunam câteva vreascuri uscate, gramada, sa le aprindem când
lumea toata va fi adormita.
Mâncare O cafea cu apa de zapada, câte trei-patru pesmeti, o felie de
sunca subtire si vitamine în cuburi.
Nimeni nu doarme, fiecare asteapta jumatatea noptii, sa aprindem focul
înainte de somn. Pe frig e greu de dormit, doar oleaca de caldura si somnul
ne fura.
Mai stam la vorba. Asteptând, batem pe loc sa nu amortim, o data cu