Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

nu mai stiu nimic!
M-am trezit într-o sala mare, pa un scaun razimat de perete si straita
lânga mine. Un domn, care scria la masa, îmi spune ca pot sa plec acasa.
Da’ unde sa ma mai duc, ca nu mai am pa nimeni. Casa-i asa de pustie,
parca o cadea pa mine. De m-ar lua Dumnezeu! suspina ea, cu gândul la cele
patite.
Bas credeam ca te-or omorât, ca de acolo nu puteai sa iesi altcum.
Când am ajuns acasa, doda ta si gita (asa numeam eu pe cele doua surori)
ma asteptau. Nu le-am spus nimic, dar or ghicit, ca s-or pus pa plâns, sa te
cânte, ca pa morti. Or venit si vecinii, dar n-o fost chip sa le opreasca nime,
sa-si verse focul de la inima! Fratele nostru! Fratele nostru! si-si rupeau
parul din cap. N-am mâncat nimic si nici de lucru nu-mi venea sa ma apuc.
Pentru mine, nu mai aveam lipsa.
A fost asa, jale în casa, pâna nu am primit scrisoarea de la tine.
M-o mai încalzit inima, ca am vazut multa armata, ca înconjura satul si
pun santinele pe cararile care duc catre sat. Mai trageam nadejdea ca esti
înca viu, ca altcum n-ar fi adus atâta armata. Or stat câtva vreme s-apoi or
plecat, dar or lasat civili ascunsi sa pazeasca. Mi-era frica, acum, sa nu dai
în sat.
- Prea usor nu ma prind ei acum! îi dau eu curaj.
- Am fost la Patru si l-am rugat sa vina cu mine. El credea ca nu-i
adevarat, ca-i numai o cursa. Eu am venit, pa una!
- Nu v-o vazut nimeni când ati iesit din sat, cu straita pe umeri
- Nu! ca gita o dus mai devreme straita si o pitulat-o în cucuruz, în
Dealul Mare si noi am plecat goi!
Scoate apoi o pita mare, facuta în tast, o gâsca fripta, o placinta cu oua
si brânza, cum mi-aducea la închisoare, niste oua si schimburi.
- Ar fi toate bune acuma, mai stai pe aproape si-ti mai aducem noi da
mâncare, pâna o da Dumnezeu sa se mai schimbe încotrova!
- Da! Da! Mama!... Ar fi toate bune... Mi se pierdeau vorbele pe drum.
Nu stiam cum sa încep si... totusi... va trebui sa-i dau ultima lovitura... M-am
socotit mult... situatia asta va mai tine. La Nemanu nu mai pot sa stau...
Prietenii... m-ar mai tine ei, dar vad ca li-i frica si lor sa nu cada si ei cu
mine. Nu mai stiu unde sa mai însar... sa-mi pun capul...
- Îi greu... dapa ca-i greu, da... om face noi cum om putea...
N-a înteles înca ce vream sa-i spun... Sa-i mai las câteva zile De va
mai veni o data, îi iau urma si... mai bine acum...