Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Curând, o liniste de plumb se asterne peste cugetul meu. Va trebui sa aleg.
Azi Mâine Nu azi, nu! Voi vedea mâine mai limpede. Noaptea îmi va
aduce, poate, un sfat. Da! Sigur! Mâine voi gasi solutia cea mai buna! Va
trebui totusi sa încep a ma gândi la ceea ce voi avea de facut! Acum Mai
târziu De ce mai târziu si nu acuma Torturile încep cu intensitate mai
mare. Încerc sa uit totul. Îndraznesc chiar sa ma ridic pe jumatate, sa pun un
picior pe ciment. Ah! Este îngrozitor! Talpile sunt numai rani. Ma sprijin
din nou de pat, sa nu cad. Ma cuprinde ameteala si, iata-ma, din nou întins
pe scânduri. Ramân asa un timp îndelungat si apoi încerc din nou. Asa nu
pot ramâne. De la vointa la fapta, câteodata drumul este atât de scurt,
câteodata îngrozitor de lung. Înainte de a mai cugeta ce fac, iata-ma din nou
în picioare, sprijinit de pat. Încet, fac un pas înainte. Nu stiu cât a durat
aceasta exhibitie, dar curând constat ca revin la pozitia orizontala, întins pe
scânduri.
Seara, gardianul mi-aduce supa. Îmi surâde discret si ma îndeamna din
priviri sa iau gamela pâna e calda. Mi-o aseaza pe marginea patului si-mi
întinde lingura, apoi se retrage ca pe furis. Ca un automat, înec lingura în
zeama si o duc la gura. O gasesc chiar gustoasa, dar mai mult calda.
Continuu asa, pâna ajung pe la jumatate, când aud urletul sârbului, anuntând
sfârsitul mesei. Gardianul, cu strângere de inima, îmi retrage gamela,
multumit totusi ca am apucat sa gust oleaca. Mâine va fi mai bine, cuget ca
pentru mine.
Sârbul mi-a observat, desigur, toate miscarile mele si nu a ezitat sa
raporteze totul lui Mois. De nu m-ar munci ideea alegerii pe care o am de
facut, as avea, poate, o noapte linistita.
A doua zi, nimic deosebit. Îmi îngrijesc ranile, care, cu încetul, încep sa
prinda o pojghita. Talpile si ele încep sa se dezumfle, permitându-mi chiar
sa fac putini pasi prin celula. As putea spune ca totul ar deveni normal, daca
niste zvâcniri vii nu mi-ar aminti dureri ce persista înca. Îmi pipai corpul.
Oasele îmi par întregi. Ramâne mister de ceea ce organele interne ar fi putut
suferi, dupa atâtea lovituri.
Pe înserate, Mois coboara la mine, doar asa, în treacat.
— Nu vrei sa aduci nici o contributie! mi-arunca el grabit.
— În halul în care m-ati adus, ce mai puteti astepta de la mine
— Gândeste bine! De altfel, eu voi obtine de la tine tot ce trebuie, cu
orice pret. Daca va fi nevoie sa te fac si erou, nu va fi greu. Nu cred ca tii
neaparat Ia aceasta distinctie!