Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

vota pentru comunisti, socialisti sau orice grupare care ar purcede din Karl
Marx. Lupta se va da, deci, nu între comunisti si ceilalti, ci între taranisti si
liberali. Cam asa rezulta din campania lor. Legionarii erau scosi din
competitie. Ei nu aveau nici un drept în tara asta, ca si în trecut, pentru ca nu
arborau drapelul de…«democrati». Ne-a mai ramas doar dreptul de vot.
Înainte de a ni se cere acest vot, cu promisiunea de a fi reprezentanti în
Parlamentul tarii, prin «procura», noi am oferit concursul nostru acestor
partide «istorice», pentru a marca opozitia ferma unui regim de ocupatie
straina.
În acest scop, am cerut d-lui Armas Matei sa-mi mijloceasca o întâlnire
cu batrânul Cornel Corneanu, caruia i-am expus pozitia noastra. În pledoaria
mea, îndemnam pe prietenii si camarazii nostri sa voteze, fie pe liberali, fie
pe taranisti, dar nicidecum un partid antiromânesc. Lasam deci latitudinea
fiecaruia sa se pronunte, dupa împrejurari, pentru unul din cele doua partide.
- Domnule ministru (pentru ca a fost ministru al agriculturii sub una
din guvernarile liberale), ma adresez eu, o facem pentru ca ne gasim pe un
front comun: lupta împotriva comunismului. Cum Dvs., prin alesii de mâine,
veti putea combate oficial regimul, noi, prin aportul prietenilor si
camarazilor nostri, va întarim aceasta pozitie, pentru ca sa dam lupta cu mai
multe sanse de reusita si mai ales, ca aveti de rascumparat un mare pacat
istoric. Cred ca în acest sens încrederea noastra nu va suferi nici o
dezmintire.
- Va multumesc - îmi raspunde el - în numele prietenilor mei, pentru
aceasta oferta deschisa. As fi dorit ca voi, care ati jertfit atât de mult pentru
neamul acesta, sa fiti alaturi de noi, pe o treapta de egalitate. Azi, lupta este
a tuturora. Efortul comun este necesar, pentru a scapa tara de pericolul prin
care trece!
- Domnule ministru, va marturisesc ca noi nu credem ca scrutinul,
oricât de favorabil ar fi el, va putea schimba cu ceva soarta care ne asteapta.
As înclina chiar sa afirm ca de acum trebuie sa ne asteptam la mai rau.
Speranta unica, ultima, ramâne tot în noi însine. Sa ne facem socotelile, cei
hotarâti, pentru ca timpul nu-i departe când va trebui sa dezgropam din nou
armele, sa ne aparam viata si pamântul stramosilor!
- Stiu prea bine, dragul meu, ca vom ajunge acolo. Regret numai ca anii
si sanatatea nu-mi mai permit sa fiu de vreun ajutor. Voi sfatui prietenii mei
sa nu se lase adormiti si sa fie vigilenti. Sufletul meu tot va fi alaturi de voi
tinerii si alaturi de toti aceia care mai au ceva de dat pentru tara noastra,