Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Mitru. Viata mea e acolo! Da-mi puteri sa ma întorc acolo, în codrul frate,
pentru câteva zile doar, s-apoi faca-se voia Ta.
Târziu, somnul ma prinde, ma scoate din temnita si uit atâtea dureri.
Ma trezeste doar seara, când ni se aduce cina de catre detinuti de drept
comun. Ei sunt privilegiatii regimului, mai putin periculosi decât noi. Ei
n-au facut decât sa fure, sa însele sau sa faca rau aproapelui. Doar atât.
Arunc o privire spre cazanul cu supa, iar alaturi acelasi bot de
mamaliga, asezat lânga farfuria destinata mie. Otrava, iar otrava. Ma scutur
cu groaza. Ce gânduri au oare cu mine Sau mori de foame sau de mâna lor,
cu o moarte tot le esti dator si nu prea târziu.
Abia ma tineam pe picioare. Corpul îmi tremura tot. Hrana de la prânz
mi-a spalat stomacul, iar acum, foamea ma chinuieste din nou. Zeama o fi si
ea otravita Teama ma tine la distanta, dar foamea îmi pune lingura în
mâini. Îndepartez botul straveziu de mamaliga si sorb din lingura apa calda.
Abia mi-a provocat foamea ultima înghititura. O completez cu odihna,
singura care-mi va cruta fortele de care aveam atâta nevoie în aceste clipe
decisive.
Noaptea vine, dar puterile ma lasa. Se face liniste. Adorm pe rând
paznicii temnitei. Le numar ritmul respiratiei. Când ceasurile coboara spre
zori, nimeni nu mai tulbura întunericul.
Sa încerc acum Dar Viorel Cheia lui nu-i gata înca si mâine-i
Adormirea Maicii lui Isus.
Ma fura gândurile, în timp ce, din priviri, as scoate cheia sa deschid
usa. Nu! Nu acum! Mâine, poate, e sarbatoare, e duminica, vor fi mai putini
de paza, obositi dupa o zi de petrecere. Voi încerca si sigur voi reusi, pentru
ca-i zi mare, ziua oaspetilor care se aduna la praznic din satele vecine. Si eu
sunt oaspe, oaspe rar, pentru mama, pentru satul meu, pentru biserica dintre
brazi si corul sublim, ce raspunde la liturghie.
Privesc iar usa, piatra din geam si hotarârea e luata. Pe mâine, de o vrea
Dumnezeu! Viorel, sa fii gata. Cheia ta va fi si ea gata la vreme. Adorm,
apoi, împacat. Zorile de mult împrastie lumina. Rasaritul le ajunge din urma
cu raze lungi.
E ziua Sân-Marii. Temnita îmi pare altar de ruga. Stiam doar eu ce zi
mare îmi sta sub genunchii strânsi pentru închinare. Scot fierul din crapatura
si ciocanul începe sa bata masurat. Lovesc în zi de sarbatoare, în ritmul
clopotelor ce cheama credinciosii la rugaciune. Lovesc din zori si pâna în
seara, zi lunga de vara.