Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

codrii lui de brazi, îsi scotea pusca din ascunzatoare, o freca de rugina, sa nu
mai fie singur.
Nu voiam sa-l conving de nimic, sa plece sau sa ramâna. Îmi descarcam
amarul anilor umiliti de pribegie si el a simtit-o din plin. L-am întunecat, dar
în acelasi timp l-am si înfuriat.
- Bine! Bine! Dar, atunci, streinii astia, care vin la noi, au mai multe
drepturi ca noi De ce îsi bat joc de cei ce ajung, din nevoie, în tara lor
- Noi, numai atunci vom cunoaste strainii, când vom gusta din pâinea
lor! Sa stii ca nu-i popor bun la inima, mai primitor, decât poporul nostru.
Vei învata mai bine sa-l pretuiesti, sa-l iubesti, numai atunci când vei ajung
printre straini, sa-i vezi la ei acasa cum te privesc, cum te trateaza. Abia
atunci îti vei da seama ca acest popor, care ne-a nascut, alaptat si crescut,
merita orice jertfa.
Am cutreierat Europa în lung si în lat, dar n-am întâlnit un neam bun la
suflet ca al nostru. Bunatatea lui, însa, a fost speculata de strainul flamând,
care a gasit adapost si harna în casele noastre, ca sa ne scoata apoi pe noi
afara. Ei nu s-au multumit cu atât, ci au cumparat sufletele celor de la cârma
tarii si ne-au vândut tot ce ne-a mai ramas!
- Apai, d-l Filon, eu cred ca tot mai bine o fi sa stam pe aici! Ce o fi sa
fie, dar cred ca vom doborî si noi multi înainte de a sfârsi!
Vorbea pentru el, pentru prietenii lui dusi în Siberia, pe care voia sa-i
razbune.
- Sa nu te stie nimeni, T., ce ai în suflet, ca n-o fi bine! Mai rabda, ca
n-o fi mult pâna când tara va avea nevoie de noi. Sa ne pastram întregi pâna
atunci, sa putem lovi din toate puterile!
A trecut de mult jumatate din zi si n-a mai venit vorba de duca. Stia,
parca, fiecare ce are de facut. În momente grele, îti spune inima pe care
drum s-o apuci.
O voce subtirica ne întrerupe gândurile, ne aduce la realitate.
- O fi vremea de masa ne striga tânara sotie.
- O fi, pentru ca foamea vine si când nu lucrezi!
- Sa ne facem datoria! se desteapta si T. de lânga mine, îndemnându-ma
la masa. Uitase, parca, sa faca pe gazda.
Bucatele calde ne ispitesc, iar vinul ne racoreste. Erau atât de gustoase,
atât de bune, în casa lor. Orice bucata de carne pe oase, orice strop de vin
înmultea sângele, pierdut în bezna celor patru pereti de piatra muceda..
Abia am terminat masa, ca T. ma invita în gradina, la pepeni si