Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

— Biata femeie! Cât mai îndura si ea! Parca o vad când venea la tine,
la liceu, cu traista încarcata. Acum, ea tremura pentru tine, sa nu te piarda.
As putea eu sa ma duc sa o linistesc, sa-i mai usurez necazul
— Nu, matusa! Ea este supravegheata acum zi si noapte si oricine ar
lua contact cu ea atrage potera dupa sine. Mai bine rezolv eu problema. Ma
voi apropia cât mai mult de locurile mele si-mi va fi mai usor sa o previn. As
dori însa sa-mi vad prietenul, înainte de a pleca. Daca ar putea veni mâine,
as pleca pe înserate!
— Eu cred ca n-ar fi bine sa calatoresti noaptea. Lupii colinda tarina
si... nu ai scapat de un rau ca sa dai peste altul, care sa-ti fie fatal. Eu as zice
ca-i mai bine ziua, te amesteci cu lumea si treci mai neobservat!
— E adevarat si asta! Atunci voi pleca poimâine, daca între timp as
putea sa-mi vad prietenul!
—Ma voi duce eu, mâine dimineata, sa-i duc vestea —intervine sotul
matusii.
A doua zi, spre seara, soseste P. cu sotia. O frumusete de copila,
crescuta pe lunca Banatului, ca spicele de grâu. De el ma despartisem acum
zece ani si întâlnirea noastra ne rascoleste toate amintirile. El s-a schimbat
mult. Devenise un barbat. Povestea aventurii mele, de când am plecat în
Germania si pâna astazi, ne-a luat mai bine de o jumatate din noapte.
Povestea lui a fost mai scurta: razboiul, cariera si acum, sef de familie.
Privindu-ma asa, nedumerit, nu se poate retine: Tu tot asa ai ramas!
— Da! Nu m-am schimbat prea mult! — admit eu.
— Eu... am luat alt drum... nu v-am mai urmat pe voi...
— Nu-i prea târziu... Acum, fiecare are datoria sa-si gaseasca forma
sub care va contribui la salvarea tarii. A trecut vremea când eram elevi si
când fiecare dintre noi si-a trait partea romantica, proprie adolescentii.
Tineri fiind, ne entuziasmam repede. Azi este altceva. Ceva mai serios si
mai grav. Vârsta si o oarecare experienta ne dau posibilitatea acum sa
întelegem situatia si, mai ales, sa avem constiinta obligatiei de a face ceva.
Acum suntem mai singuri ca niciodata. Nu avem nici aliati, nici conducatori.
Azi, soarta ne-o vom fauri singuri, asa cum o meritam!
Parea impresionat, cu toate ca se simtea fericit alaturi de tânara-i sotie.
I-am taiat, parca, firul unui vis frumos.
— Dar tu de ce ai nevoie acum
— Nu am nevoie de nimic — îi raspund eu prompt. Nu am decât o
singura dorinta. Sa ajung cât mai repede de unde m-au luat asta-vara!