Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

pe ciment, sub scânduri. Avantajul acestora era ca se puteau misca în voie,
fara sa jeneze vecinii. Un alt inconvenient însa, contactul direct cu cimentul,
îi amortea. Abia asteptau rândul, sa schimbe cu unul de sus. Un adevarat
chin! De fapt, si acesta era un mod de constrângere.
Numarul detinutilor înmultindu-se si nemaiavând locuri disponibile, îi
înghesuiau în conditii inumane. Erau celule putin mai mari ca a noastra,
unde au înghesuit pâna la 20 de persoane.
Printre colocatarii nostri era si un sârb de-al lui Tito, prins la granita
Banatului. Fusese trimis de Securitatea sârba, sa ia contact cu conationalii
din Banatul românesc, dupa despartirea recenta a lui Tito de Stalin. El n-a
fost rau tratat. Dupa câteva zile a fost trimis la Bucuresti. Cum cunosteam
oleaca sârbeste, am înteles tot ceea ce mi-a povestit de evenimentele din
Iugoslavia. Mi-a spus cum i-au propus sa lucreze pentru ei si ca va fi trimis
la Bucuresti sa ia contact cu cineva, care se va ocupa de el si-i va pregati
noua lui misiune.
Dupa plecarea lui s-a eliberat un loc, spre usurarea celor ramasi. Nu
ne-au mai adus pe nimeni.
Ceilalti patru camarazi de celula erau tarani care nu predasera cotele la
vreme. Unii nu aveau de unde, altii o pusesera deoparte, pentru iarna.
Tratamentul era acelasi pentru toti: oase frânte, carne zdrobita, ca sa fie
exemplu celor ce vor mai îndrazni sa se opuna guvernului «mun citoresc».
Citeai în ochii lor nedumerirea si spaima, dupa atâtea încercari. Mai ales
hotarârea ferma de a nu uita nimic. Nu vorbeau mult. Se întrebau doar cu ce
au gresit lui Dumnezeu, de s-a abatut atâta urgie peste capul lor. Între ei
vorbeau despre casa, familie si copii. Cea mai mare grija, în clipele acestea,
era pentru munca câmpului. Grâul pe holda, fânul, hrana vitelor putrezesc pe
tarina. Cine sa-l înlocuiasca pe el la toate aceste munci Pentru taran, ziua
de lucru nu se calcula dupa ceasornic, ci dupa soare. Acum se vedea o fiinta
inutila, închisa între patru ziduri, în loc sa-si foloseasca energia pentru ai lui.
Erau atâtea întrebari la care el, în simplitatea si buna lui credinta, nu gasea
un raspuns. De ce guvernul tarii nu-l foloseste acolo unde este util În
curatenia lui sufleteasca, nu se gândea o clipa ca el nu se gasea aici dintr-o
greseala sau o neîntelegere a celor de sus, ci pentru a fi distrus dupa un plan
bine chibzuit. Planul acesta a fost experimentat de mult în Rusia sovietica si
a dat roadele prevazute. Nu era nimic necunoscut în functionalitatea acestei
anomalii. Necunoscut era doar pentru cei chemati sa-l suporte. Etapele, pe
categorii sociale, elimina treptat orice opozitie. Taranii nu aveau de unde sa