Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

viteza prea mare ca sa pot retine unul. De aici nu voi putea emite. Pericolul
de a fi detectat era prea mare. Trebuie gasit un alt loc, dar unde La Bubi
Roman acasa Nu puteam cere batrânei sa împartaseasca riscul capital cu
noi. Spre ziua ma scol si încep sa ma învârt prin casa ca într-o colivie. Într-o
saptamâna E ca mâine.
- Stiu ce te framânta! sare Ion intrând pe usa.
- Nu stii nimic, ca doar abia ma vezi!
- De când tropotesti pamântul, crezi ca eu mai puteam dormi
- Ei bine, si apoi
- S-apoi este ca eu m-am gândit la toate, ca eu nu fac niciodata lucrurile
pe jumatate.
- Pe jumatate sau nu, spune ce stii!
- Pai la Resita n-am fost singur, am fost cu Mos Dragu, un zmau de om.
S-a certat cu politia în 1938 si de atunci a ramas tot fugar. Îti va povesti el
când l-om întâlni, pentru ca la el vom instala aparatul sa vorbim cu Viena.
- Bata-te norocul! În adevar esti cineva! Vino sa te pup!
- Las-o mai încet, om mai vorbi dupa ce am împlinit treaba!
Mos Dragu locuia la marginea orasului Caransebes, pe lunca Timisului.
În acest oras am trait eu cei mai frumosi ani din viata mea.
A doua zi ma întorc la Timisoara sa-i duc lui Ion rezultatul parasutarii,
banii adusi si noile emisii ce vor începe într-o saptamâna. Îmi da câteva foi
pline sa le transmit la Viena si o iau în aceeasi zi din nou spre Caransebes.
Fixasem întâlnirea cu Ion în dosul garii, a treia zi, pe înserate. În adevar, îl
gasesc pe Ion, cu câteva ore de întârziere însa. El ma astepta la locul indicat.
S-a ascuns într-un vagon deschis, cu privirea îndreptata spre gara, sa
controleze sosirea trenurilor. Din când în când se arata în picioare, scruta
împrejurimile sa ma vada. Când m-a zarit, a sarit din vagon îndreptându-se
spre mine fluierând. L-am recunoscut dupa mers. Un mers apasat, hotarât, ca
omul sigur de drumul ales.
- Sa nu te deochi, da’ frumos mai fluieri!
Surprins, se întoarce spre mine, ma priveste cu o pereche de ochi ce
straluceau ca niste stele.
- Cine n-are nimic pe suflet poate sa fluiere, îmi replica el sugubat.
- Treaba buna
- Cu mine sa nu ai niciodata nici o grija!
- Eu va trebui sa ma feresc de lume, aici si copiii ma cunosc.
- Ca doar n-o s-o luam pe inima orasului!