Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

— Acum sa întindem patura si sa te odihnesti oleaca! Îl ajut sa urce.
— Am sa va arat corpul. N-a ramas nici cât sa pui degetul neatins si ce
ma asteapta înca, Doamne!
Rentea îl priveste îngrozit. L-au adus la noi sa ne pregateasca sufleteste
pentru ceea ce ne asteapta si pe noi.
— De-ar termina mai repede cu mine! Nimeni nu stie cât îi poate rabda
pielea. Gândul ca din cauza slabiciunii tale si altii vor îndura calvarul, adusi
de tine, anchetati sub ochii tai, ucisi, poate. Copii orfani, mame singure, sotii
vaduvite, parinti îmbatrâniti, fara sprijin, te vor striga pe nume, te vor
blestema în rând cu: Mois, Steiner, Koloman, Kling, Weiss... Doamne!
pazeste-ma de blestem, de lacrimi, care ard mai rau decât moartea însasi.
— Încearca sa dormi, sa te odihnesti putin, camarade, cred ca pâna
deseara nu te vor mai chema. Ce munte de om într-un corp atât de marunt!
Azi e marti, zi de primirea pachetelor pentru noi. Era abia ora 11, dar,
afara, vad, prin crapatura dintre pietroiul din fereastra, lume multa, cu cosuri
încarcate.
Mi-o fi dat mama de urma Va veni si ea sa ma caute Si daca îi vor da
voie sa-mi dea alimentele si hainele de schimb Iata întrebari care nu mai
asteapta raspuns. De va veni, îi vor spune de la poarta ca nu sunt aici, cum
fac cu toti aceia pe care-i supun la un regim special. Mama cunoaste bine
casa blestemata. În vara trecuta, de doua ori pe saptamâna, cu traista
încarcata, de la 130 de km, facea acest drum lung si prea scump pentru
saracia ei. Schimbarea monedei, în august 1947, m-a prins aici. Pretul
biletului de tren era de 60 de lei. Fiecare cetatean avea dreptul la 150 de lei
echivalentul schimbului, oricâte bunuri ar fi avut. Dintr-o data au redus pe
toti la aceeasi unitate; 150 de lei, toata averea.
Cum a facut Cum a ajutat-o Dumnezeu ca în ziua de primire, astepta
la poarta cu traista plina. Am învatat acum, mai mult decât în toti anii de
scoala, cât este de puternica dragostea de mama, ca darul ce i se cuvine este
venerarea atribuita Fecioarei, mama Mântuitorului. Când am cazut prima
data, a cazut în nesimtire de trei ori si de trei ori s-a trezit si înca ametita, a
plecat sa-mi dea de urma. Acum, cine mai stie Asteapta, poate sa plece spre
Nemanu, cu mâncare. Drumul padurii i-a schimbat rostul, i-a schimbat
directia grijilor.
Partea de vizibilitate ce-mi permitea sa vad ceva afara se închide si, cu
ea, toti cei ce asteptau afara cad în umbra.
Orele doua si jumatate. Agentul începe sa strige numele celor ce aveau