Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

plânge.
- Dumnezeu e mare! Bunatatea Lui nu mai are margini! Pierdut ai fost,
continua ca pentru el, parca ar vorbi credinciosilor de pe amvon.
- Pierdut oi fi fost eu, dar mort înca nu ma vor vedea! replic eu
batrânului Dragu, sa mai descarc atmosfera. S-apoi, îmi povesteste cum s-au
împrastiat toti dupa arestarea mea, cât mai departe. El se refugiase prin jurul
Resitei, asteptând sa treaca focul. Biletul de la mine îl citise de mai multe
ori. Radu pleaca primul, iar mosul pe sub seara. Îi parea prea nastrusnic ca
sa nu ascunda ceva necurat.
Dupa ce ne-am descarcat fiecare sufletul, pe la miezul noptii, veni
vorba si de planul meu.
- Mosule! eu nu mai pot sta pe aici. As putea câteva luni înca. Oamenii
acestia nu mi-ar refuza ospitalitatea, dar pericolul ma pândeste la fiecare
moment. De mi se va întâmpla mie ceva, nu ar fi prea grav. Eu am ales
singur lupta, cu tot riscul ce aduce cu sine. Am eu, însa, dreptul sa antrenez
într-o catastrofa familii întregi care m-au gazduit Stii bine ca tâlharii astia
nu vor cruta pe nimeni Va trebui, deci, sa plec înainte de culesul
cucuruzului, pâna ce câmpul mai este acoperit si-mi va permite sa ma
apropii de frontiera mai usor!
Apai frate, daca asa este vorba, nu mi se potriveste oare si mie Vom
pleca împreuna si cât mai repede. Petru, feciorul meu, ne va duce cu trasura
lui pâna la frontiera si acolo vom aranja noi trecerea.
Ca plec eu, la 33 de ani, se mai poate concepe. Viata mai are ceva
rezerve. Mosul, la 70 de toamne, e cu totul alta problema, care va trebui bine
chibzuita.
Înca a doua zi, mosul pleaca de unde a venit sa pregateasca trecerea în
Iugoslavia lui Tito, care s-a desprins de blocul sovietic. În ce masura aceasta
desprindere este reala, nimeni nu o poate sti. Din câti au plecat, începând cu
luna iulie 1948, nimeni n-a trimis un semn, daca au ajuns în vreo tara din
Occident sau ca au gasit gazduire la vecinul rosu. Si totusi era singura iesire
dintr-un cordon de tari slave, sub control sovietic. Necunoscutul ascundea o
vaga speranta, care se oferea acelor ce nu mai aveau de ales.
Dupa trei zile se întoarce mosul cu surâsul pe buze.
- S-a facut! Totul este pregatit! Nu ne mai ramâne decât sa ajungem
pâna la Comorâste, unde vom fi luati în primire de un om de-al nostru si cu
ajutorul lui Dumnezeu, în câteva zile, vom scapa din ghearele fiarei!
În loc sa manifest bucurie, la auzul acestor vesti, un surâs amar îmi