Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Dimineata, la liturghie, corul va da raspunsurile preotului, iar dupa
masa, piesa de teatru, acompaniata de cântece si dansuri. Într-un cuvânt, o zi
cu adevarat româneasca, unde românul este stapân la el acasa.
Aveam toti mult entuziasm, ignorând realitatea pe care o traiam. Am
rationat ca niste copii, care mai visau înca timpurile frumoase. Adevarul era
ca naivitatea noastra dadea actiunilor proiectate un anumit farmec, o atractie
irezistibila. Ne-am asezat toti pe munca, hotarâti sa ducem la bun sfârsit
aceasta pretentioasa idee.
Profesorul Cusma intra total în combinatia noastra. De doua ori pe
saptamâna, luam trenul de la halta Teius, situata la vreo patru km de oras,
pâna la halta Petrosnita, 12 km mai departe. De aici, pe jos, înca doi km,
uneori prin ploaie, vânt, pe întunericul noptii.
Voiam cu orice pret sa inauguram de Craciun corul nostru. Ne mai
ramâneau doua luni. Feciorii mei nu cunosteau deloc notele, totul se facea
pe «ureche». Cum însa erau plini de vointa, ca sa arate de ce sunt capabili,
se adunau în fiecare seara, dupa plecarea noastra si repetau, pâna ce toti
ajungeau sa învete melodia, îndemnati, cei mai greoi, de catre cei mai
înzestrati. Mai greu a fost pe patru voci, dar cu osteneala, rezultatele n-au
întârziat sa se arate, spre surprinderea si bucuria tuturora.
Iarna timpurie se asterne peste lunca. Zapada ne îngreuiaza drumul.
Dupa o seara bine împlinita, luam ultimul tren, dupa miezul noptii, dupa un
mars fortat de doi km, prin zapada, care depasea pe alocuri 50 de cm de
grosime. De la halta Teius, înca cei patru km ajungem acasa, epuizati.
Cu toate obstacolele ce le întâmpinam, fiecare dintre noi îsi urmareste
obiectivul fixat. Cusma, artistul, eu cu dorul de lupta pe tarâm nou, pasnic,
dar cu un tel bine definit, iar feciorii din sat, cu bucuria lor de a se afirma
acolo unde glasul si sufletul lor le îngaduia: sa-si exprime pasul prin
melodie si sa faca sa vibreze toate coardele sensibilitatii lor.
Asa am dus-o pâna la Craciun, într-un efort continuu. Pentru noi,
sarbatorile Nasterii, de anul acesta, aveau si o alta semnificatie. În
rugaciunile noastre melodioase, am pus speranta sa înduplecam pe cel de
Sus, sa ne dea curaj, inima tare si puterea de a înfrunta toate necazurile si
atâtea ostilitati.
În tara, agitatie mare: alegerile generale. Toate partidele «istorice»
pregatesc campania electorala, dupa metoda veche: «Noi suntem mai buni
decât ceilalti». Azi, însa, aveam ceva în plus: situatia tragica în care se gasea
tara. Ei credeau ca fiind «singura chezasie» a zilei de mâine, românii nu vor