Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

sforait prelung. Agentul îsi doarme linistit somnul. Gratiile pazesc pentru el.
Cât o fi ceasul, oare Acum e somnul mai dulce. De ce m-am desteptat
atât de devreme De când pazesc prima jumatate a noptii, nu ma trezesc apoi
înainte ca soarele sa fie deja înalt pe bolta cerului.
M-am desteptat din vis. Cineva, ceva, nu-mi da astâmpar. În mine se
bat acum doua tentatii: ispita de afara si demonul sfârsitului. Care va
învinge
Ma întind din nou, dar somnul nu se prinde de mine.
Grigore, de ce nu sta jos, la locul lui de paza Usa de sus, de la iesirea
din pivnita, a lasat-o, sigur, deschisa, sa poata alerga la cel mai mic zgomot.
Daca o fi asa Agentul doarme, iar el, fara banuieli, a iesit la sfat, ca
noaptea-i lunga.
Pâna-n gradina, la umbra pomilor cu iedera deasa, nu sunt decât vreo
10-15 pasi. În fuga, doar câteva salturi. La iesirea din pivnita, însa, e biroul
comisarului de serviciu, în gradina, gardianul din fund, iar la ferestrele
primului etaj, paza în patru directii.
Sa fie numai cei de la poarta singurii neadormiti Curând se vor trezi si
ceilalti…
Un glas tainic ma ispiteste… Gratiile… sunt înca, asa, neîncuiate… ca
aseara… Dar… nu-i greu de stiut… Ma aplec si scot cheia… O tin în mâna
ca pe un miracol. O duc încet spre clanta… Sforaitul de pe coridor înabusa
zgomotul ce-l face fierul.
Ma uit în urma si vad laibarul asternut la capatâi, opincile învelite în
camasa lunga, iar bracirile spânzurau în perete. Toate astea vor ramâne
zalog!
Un scârtâit strident umple coridorul si-mi opreste respiratia.
Si… iarasi liniste.
Dau usa în laturi si aerul da buzna, o data cu lumina lampii, care
inunda celula.
Scheletul fiarelor, cu spatii goale, îmi retine atentia. Daca mai sunt înca
descuiate, nu voi întârzia sa o stiu.
Prind tremurul vargilor în palme si dintr-o zmucitura îmi deschid
drumul.
Afara-i libertatea… Usile se dau în laturi, ca la un semnal.
Dumnezeu mi-a întins puntea… Nu vei mai întâlni o alta noapte ca
asta… îmi sopteste cineva… aievea…
Afara ma astepta Grigore… Mois… Steiner… si crucea în capul