Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Dincolo, bate iar sunete lungi si rare, ca pentru un începator, vocea lor
rasuna îndelungata. Astept pâna termina indicativul si când aud invitatia
«K», încep din nou, chem. Dupa alte trei minute trec la receptie.
Dezamagirea îmi apare cu primul sunet, ce-mi zguduie în casti. Ma cheama
din nou fara oprire. Nu m-a auzit. Trec din nou pe emisie si bat încet,
regulat, asa cum am învatat, câteva minute. Schimb si ascult: ma cheama
mereu, parca striga în pustiu pe cineva pierdut.
Vorbeau sunetele. Nu le mai determinam, le vorbeam cu o voce
omeneasca, strângând în ele aceleasi emotii, ca dangatul clopotelor ce
cheama credinciosii la rugaciune, ca strigatul de ajutor al unui naufragiat.
Nu ma aude! îmi suna raspunsul, dureros si lung. Verific din nou emisia.
Lampa se aprinde, dar quarzul nu-l verifica. Îmi depasea cunostintele
acumulate în sase saptamâni de scoala. Bat totusi din nou, cu nadejdea slaba
de a fi interceptat, dar, revenind, îl aud batând cifre. Îmi cere schimbarea de
frecventa. Schimb repede si iar încep. Cu acelasi rezultat negativ. Ceva s-a
zguduit în cadere, dar ce E atât de sensibil. Cutia de emisie a primit socul,
de la 12 metri, când Ion a taiat sforile ce-l legau de copac, sa se elibereze de
parasuta, înainte de a fi surprins agatat. Toata operatiunea a durat cam trei
sferturi de ceas, pâna ce sunetul de ramas bun sa-mi lase amaraciune pe
unde. Pe mâine, îmi spune el…
- Merge ma întreaba Ion, apropiindu-se de mine.
- Eu îl aud bine, dar el nu ma aude!
- Ce zice Esti sigur ca-i el
- De asta sunt sigur, dar la ce-mi foloseste, daca el nu ma recunoaste.
Strângem totul si ne întoarcem amarâti, amândoi. Pe mine m-a lovit
crunt. O clipa de nadejde, s-apoi totul se darâma.
Ce or crede de noi Si totusi… eu eram bine cotat. Din vreo douazeci,
nici unul nu mi-a luat-o înainte. Al doilea era clasat la vreo 25 de puncte de
mine. Erau patru pe aceeasi linie: Nicu, Monu, Mâtu, Grimalschi. Iata însa,
adevaratul examen.
Îmi venea sa plâng de necaz, de neputinta.
Cu foamea si cu gerul, dusmanul ce ne urmarea, am reactionat organic,
cu energia ce mi-a mai ramas, dar acum, ce pot face mai mult
Ma simt coplesit! Si-au pus toata nadejdea în noi, si n-am reusit nici
macar sa luam contactul cu ei. E aparatul de vina Nenorocul Tot una e!
Prima încercare, primul esec.
Las ca venim mâine iarasi, si vom reusi, ma încurajeaza fratele de