Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Celula noastra, 5/4 m, cu scânduri înlocuind paturile de fiecare parte a
intrarii, va caza 20 de persoane, dintre care 14 legionari si 6 detinuti de
drept comun.
Ne-am instalat cum am putut, cu bocceaua de efecte sub capatâi. Din
cauza celor de drept comun, piata neagra de obiecte «gasite» era în floare.
Facem cunostinta cu noii nostri colocatari. Când au aflat ca suntem legionari
am simtit respectul lor, amestecat cu un fel de admiratie, si atitudinea lor s-a
schimbat brusc. Clienti vechi ai închisorilor, adusi aici pentru alte procese în
curs sau batai între detinuti, acesti puscariasi obisnuiti ai închisorilor au
cunoscut multi legionari. În fata tinutei lor si-au impus respect. În primul
rând pentru ca nu erau de drept comun, apoi pentru ca stiau ca noi am suferit
din partea tuturor regimurilor politice. Daca unul dintre ei îndraznea sa
comita un act de incorectitudine fata de noi, era imediat chemat la ordine de
cel cu mai mare autoritate peste ei. Îsi spuneau adesea: Oamenii acestia
sufera pe nedrept, noi ispasim propriile noastre pacate. Astfel, din primul
moment, raporturile noastre au fost bine definite. Unii dintre ei si-au luat
chiar rolul de pazitori ai nostri, ca nu cumva vreunul dintre ei sa ne
subtilizeze obiecte personale. Când am primit alimentele de acasa, am facut
parti egale si pentru ei, fara nici o deosebire.
Atât cât am stat aici nu ne-a lipsit nimic, cu toate ca lasam totul
deschis.
O data instalati, nu ne mai ramânea decât sa ne armam cu rabdare. Sa
asteptam!
A doua zi, plutonierul Ogarca ne face o vizita.
— Îmi place! începe el, sunteti bine instalati. Cine stie sa citeasca si sa
scrie printre voi
Trebuie sa precizez un lucru. Dosarele noastre nu ne-au însotit la
închisoare, ele au ramas la judecatorul de instructie, care instruia personal.
Deci, plutonierul nu cunostea cazurile noastre. I s-a spus doar ca suntem
periculosi. Pentru el însa, toti detinutii sunt periculosi. Stia totusi ca suntem
preventivi si-si facea singur propria lui ancheta, sa-si cunoasca oamenii. Asa
ca atribuia fiecaruia infractiunea dupa parerea pe care si-o facea. Pe mine
ma considera un primar oarecare, în divort cu noile autoritati. Dupa ce i-am
spus ca nu cunosc motivele pentru care m-au adus aici, a clatinat din cap si a
pus diagnosticul: Sa te tot astepti la trei luni de închisoare! Ma întreaba apoi
daca stiu sa scriu, întinzându-mi o coala de hârtie si un condei. Ma asez la
marginea patului si scriu câteva cuvinte, silindu-ma sa scriu cât mai