Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

dunga neagra, ridicata deasupra holdelor.
De-acum las biserica si ma orientez dupa dâra neagra drept reper.
Din ce ma apropii, înaltimea pomilor creste si-mi acopera zarea,
pierduta în silueta lor. Ma opresc mai des si întind urechea. Nimic. Mai fac
alti pasi si ma opresc sa ascult. Nu ma desparteau de sosea decât vreo 30-40
de metri.
Simt un miros de praf batut de drum, depus pe frunze sau vânturat de
adierea noptii. Era diferit de mirosul de polen galben, gramadit pe pletele de
papusoi.
Ma întind la pamânt si aplec urechea pâlnie, sa ascult. Stiam ca
pamântul transmite zgomotele mai puternic decât aerul, iar noaptea, în
linistea totala, transmite cea mai mica miscare. Nici un suflu. Dar daca
pândarii stau nemiscati, în umbra pomilor, cu câinii aproape Ma lipesc din
nou pamântului timp de un sfert de ora, sa fiu mai sigur. Iarasi nimic. Ma
scol încet, numar pasii, câte cinci, si iar ma opresc. Cocenii, de o parte si de
alta a soselei, la o distanta de circa 15 metri, formeaza o buna cuvertura.
Ramâne distanta descoperita, ce urmeaza parcurg în viteza, ca sa ajung din
nou în porumbiste de cealalta parte. Dupa alte clipe de ascultare, încep sa
ma târasc pe coate pâna în santul soselei. Din gavanul santului, scot capul si
masor din ochi, de-a lungul soselii. Pustiu, ca si pe lunca.
Dintr-un salt, traversez drumul si ma pitesc în departare. Tacerea se
asterne din nou peste tot. Nimeni n-a simtit nimic.
De-acum, alta holda ma ia în primire si pasii dau zor pe racoare, ma
împing înainte, spre locuri mai ascunse de lume, de dusmani, de prieteni, de
mama, care-si tânguie durerea, asteptând zadarnic o minune. La ora asta,
casa i-a fost ravasita de nemernici, iar ea nu va mai sti ce sa creada, daca am
fugit sau am fost ucis.
Nu ma mai gândesc la nimic, sa-mi pastrez toate simturile în alarma
pentru ceea ce mai am de facut.
Merg alaturi cu drumul, la o distanta de vreo 150 de metri de linia
copacilor, care-mi servesc de ghid.
Nu stiu când am trecut al doilea sat, ca nu mai vad nimic în urma. Merg
de mult, noaptea a trecut de jumatate. Roua începe sa cada si umezeste
pamântul, iarba, frunzele de papusoi. Ciorapii, umezi si ei, se amesteca cu
tarâna, devenita huma cleioasa si grea. Hainele, umezite si ele, se lipesc de
corp, care devine curând numai o apa. Frunzele lungi de porumb, devenite
pâlnie, îsi strecoara stropii de roua pe guler. Se preling apoi în fiori reci de-a