Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

arunc toporul si ridic mâinile, în semn de supunere. În timp ce se apleaca sa
ridice toporul meu, alunec mâna la brâu, prind pistolul si, cu iuteala de
fulger, îl îndrept spre el, somându-l la rândul meu:
— Sus mâinile, ca te împusc!
Pesemne ca am tipat tare, ca disperat, ca-l vad cum scapa toporul din
mâna si cade în genunchi, implorându-ma.
— Nu ma omorî, mai frate, ca am nevasta si copii mici! Vai de ceasul
când am plecat de acasa! se lamenta el.
Ma gaseam într-o situatie melodramatica. Ma întrebam cum sa scap din
încurcatura, fara mare paguba, lânga coliba prietenului care-mi oferise
ospitalitate.
— Scoala, mai frate! – îl îndemn eu. Nu-ti voi face eu vreun rau. Mi-o
fost si mie frica! Tu erai în stare sa-mi spargi capul, atât erai de înversunat.
— Ce sa ma fac, pacatele mele! Sunt si eu slujbas la Stat si trebuie
sa-mi fac datoria, sa nu-mi pierd pita! Nu ti-as fi facut nici un rau. Voiam
doar sa te sperii!
— De voiai sa ma sperii, apai fii sigur ca ai reusit! Dar, ce vrei
Trebuia si eu sa-mi apar capul! Acum a trecut! Ramâne între noi!
În aceste conditii de mare emotie, as fi putut usor sa ma înteleg cu el,
sa nu spuna la nimeni nimic, daca nu era pistolul. Arma excita imaginatia si,
cum, padurea era refugiul celor certati cu legea, nu era de aci decât un pas
pâna la a alarma autoritatile... Taranii, între ei, ajung mai usor sa gaseasca
calea ce duce la încredere. Am recurs si eu Ia aceasta stratagema.
— Mai frate! arma asta blestemata nici nu era încarcata! Am fost Ia
târg si am schimbat pistolul pe o oaie, ca pe vremile astea, omul nu-i mai
sigur de azi pe mâine. Cu mâinile goale, când o da necazuri peste tine, esti
ca si mort. N-am purtat în viata mea arma! Nu aveam de ce. M-a ajuns
pacatul, ca nu pot spune altceva. Mai bine pastram oaia si nu ajungeam la
nenorocire!
Se uita când la arma, când la mine. Se topise parca gheata între noi.
— Da-i frumos, bata-l norocul!
Vazând ca trecuse focul, îi întind pistolul, sa-l vada mai de aproape,
sa-l pipaie. Vedeam ca-i luceau ochii dupa el. Îl întoarce pe toate fetele, îl
admira, înainte de a mi-l restitui.
— Îmi vine, parca, sa-l arunc într-un tufis, ca era sa-mi poarte
nenorocul!
— Ba sa nu faci una ca asta, mai frate, ca nu se stie, odata te va scoate