Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

enorm si rând pe rând cadeau cei ce au luat locul celor de ieri. Viorel era
foarte prudent, chiar prea prudent pentru aceste vremuri, când ne jucam cu
focul. Noi însa nu mai aveam de ales. Închisorile erau pline, vânat abundent,
pentru cei ce au hotarât exterminarea oricarei rezistente la rusificarea
neamului românesc. Asa am dus-o o vara întreaga, o toamna, pâna ce
început de iarna se asterne pe lunca. Câti au mai ramas liberi la ora asta si
câti nu-si tânguiesc zilele în celule negre
Asa ma trezesc într-o zi de decembrie, în preajma Craciunului, cu un
curier, care ma chema la Timisoara, unde ma asteapta o mare surpriza.
De acum evenimentele se desfasoara cu o repeziciune de neînchipuit.
Sunt primit de d-l Patrascu Niculae, Secretarul general al Miscarii
legionare si trimisul Comandantului în tara, însotit de Ion Halmaghi.
- Camarade Verca, începe dânsul, ceea ce voi avea sa-ti spun este un
lucru prea important, ca sa nu fie înteles în toata gravitatea lui. Împrejurari
grele ne-au adus sa încheiem cu guvernul un acord, prin care ne angajam sa
încetam orice activitate, pentru a permite o actiune de reconstruire a tarii.
Vom depune armele si armamentul de care dispunem, ca semn de garantie a
acestui acord. În schimb, toti camarazii din închisori, cei dusi în Rusia
pentru ancheta, precum si cei clandestini, vor fi eliberati si legalizati ca
cetateni liberi. Vei supraveghea personal la executarea acestor masuri, de
împlinirea carora ramâi singur responsabil. Vei observa, de asemenea, ca
toti camarazii sa se prezinte la posturile de politie, pentru normalizarea
situatiei si intrarea în legalitate, în cel mai scurt timp posibil. Te vei prezenta
si d-ta, dupa ce te vei asigura ca nici unul n-a ramas în afara de legalitate. Cu
acestea va doresc la toti curaj, încredere si disciplina.
Mi-a strâns mâna puternic, privindu-ma în ochi. Momentul era apasator
pentru amândoi.
Vizita a fost fugara, el trebuia sa cutreiere tara sa anunte pe toti
personal. Un astfel de act nu se comunica prin curieri sau depese, veracitatea
lui ar putea fi pusa la îndoiala, chiar cu multa buna credinta.
Luat prin surpriza, n-am avut reflexul unei reactii. Abia dupa plecarea
lui, gândurile încep sa dea navala. Cum si de ce s-a ajuns la acest final
Întrebari fara raspuns, fara capatâi.
Prima reactie, totusi, a fost o mare neîncredere în ceea ce va sa vie. Cu
durerea în suflet consimt, pentru ca cei cazuti în mâna lor, cei ce zac în
închisori, de ani, sa-si regaseasca oleaca de ragaz, de odihna, alaturi de ai lor
dragi. Unii erau închisi din 1938, de catre politia lui Carol, cu o mica