Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

suprafata, iar cei necunoscuti vor mentine trupa cu arma la picior. Asa o
simtea fiecare, fara sa fi primit vreo dispozitie. La Domasnea, la Spiru
Blanaru, m-am oprit mai mult. Cu el va trebui sa tinem toata regiunea sub
presiune, gata a raspunde evenimentelor.
Din regiunea Lugoj pâna la Orsova, de la Arad la Deva, n-au iesit din
starea activa decât foarte putine elemente, din sutele încadrate si miile care
asteptau sa intre în actiune, la nevoie.
- Camarade Spiru, d-ta nu esti cunoscut ca legionar pe aici. Acum ti-a
venit rândul sa iei drapelul din mâna celor supravegheati. Organizatia
trebuie sa supravietuiasca oricarui acord impus de circumstante. Numai prin
ea vom putea respira, a ne lua al doilea suflu. Simt ca nu vom avea ragaz
multa vreme. Sa-l utilizam la maximum, pentru a ne reface fortele sleite.
S-apoi… ce-o vrea Dumnezeu! Ceasul nostru nu a sunat înca, dar simt ca nu
va întârzia mult. La voi ma gândesc atunci, când gerul se va abate din nou
peste noi. Voi sunteti rezerva, nadejdea prin care vom regasi locul nostru în
lupta. Gândeste bine la tot ceea ce vei întreprinde, dar mai ales sa ramâneti
la fund, sa nu va descopere prea devreme. Va fi mai rau atunci pentru noi
toti!
- Am înteles momentul si fii sigur ca-mi voi face datoria cu orice pret!
- Eu voi tine contactul cu d-ta, cu multa prudenta si-ti voi comunica
cele necesare, la timpul lor! Acum, voi pleca la Bucuresti, sa-mi termin
studiile, unde voi si afla mai multe, ma voi întoarce de Paste, când ne vom
vedea din nou cu alte perspective, mai clare. Pâna atunci, nu irositi tim pul,
energia. În caz de absoluta nevoie, vei primi dispozitii prin Timisoara.
Ne-am strâns mâna, doi camarazi, constienti de situatie, hotarâti si
încrezatori în rostul nostru, în cele ce vor urma.
- Ai grija de cei mai înflacarati. Mai potoleste-i, sa nu se dezvaluie
înainte de furtuna! Ma gândeam la comandor, care înfrunta dusmanul fatis.
Educatia militara îi impunea sa-si apere onoarea si neamul batjocorit.
Ma opresc apoi la Plugova, la Cristescu. Nu mai era sa-i explic faptele,
instinctul lui sanatos l-a învatat sa-si ascunda intentiile, sa ramâna de veghe.
I-am recomandat legatura cu Spiru Blanaru.
Cu comandorul era alta poveste. El nu era legionar încadrat, dar
sufletul lui s-a atasat noua cu atâta ardoare ca trebuia sa-l temperam în
avântul lui. El înfrunta dusmanul cu pieptul deschis, ca pe vremea
cavalerismului medieval. Se expunea tinta vizibila de departe. Nu
îndrazneau înca sa se lege de el. Avea prea mare popularitate în regiune. Ar