Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Simteam ca voi trai ziua întoarcerii acasa. Sa caut pe ceilalti: Nimu,
Ion, Mitru, Nicolae finul, sa reiau armele ramase acolo, pentru plata din
urma. Cojocaru, Soanda, Madincea... Kling, Mois, Steiner... gloata toata de
slugi în serviciu strein.
Usa dinauntru se închide, lasând gratiile afara. Îmi ramâne acum sa o
observ mai îndeaproape, sa caut iarba fiarelor.
Preocuparea mea era atât de puternica, încât nu pot sa o pastrez numai
pentru mine. Simt nevoia sa o împartasesc vecinului, sa împartim aceeasi
iluzie.
— Cuscre! Am un plan de iesit de aici! si-i desir povestea. De-oi face
rost de cheie, am sa-ti dau si tie una.
— Bine! Bine! dar sa nu uiti! rasuna ironic raspunsul.
Desigur ca nu erau îndeletniciri a putea fi luate în serios. Si totusi, daca
reusesc sa le transpun dincolo de ziduri, binefacerea este salvatoare.
Ma întrista dezaprobarea lui, dar eu, în capul meu, în tot ce era viata,
nu vedeam decât chei, clante, zavoare îndoite si drumul spre casa.
Sub seara, caut la locul unde se tineau maturile, un obiect sa-mi initieze
planul. Nimic! Pipai peretii celulei centimetru cu centimetru, ca doar voi
gasi un cui înfipt în perete si uitat de control.
Deodata ochii mi se opresc la pietroiul din fereastra. Un gratar de
sârma, cu un cadru de un diametru de 4-5 milimetri, asezat în spatiul
geamului. Desigur ca pe vremuri servea de protectie în contra mustelor, a
tântarilor. Ma apropii si încep sa-l trag. Vine singur spre mine. Mâinile
încep sa-mi tremure. Tineam între degete o comoara fara pret, de care
atârnau doua vieti. În graba, îl ascund sub pat si ma reped spre usa sa ascult,
sa observ, daca nu mi-a urmarit cineva miscarile. Linistit ca nimic nu se stie,
scot tezaurul si încep sa despletesc sârma, formata din romburi marunte.
Desfac, rând pe rând, o ora, doua, pâna seara. Nicio data n-am lucrat cu atâta
zel ca acum. Sapam, parca, la mormântul faraonilor, sa scot podoabele
imperiale, pentru mine numai. Cu fiecare fir despletit, inima îmi batea
puternic. La sfârsitul trebii obtin un ghem gros de sârma care îmi încurca
planul. Ce sa fac cu el De vor gasi ghemul de sârma, vor cauta si restul, ori,
pentru mine, restul, din care voi confectiona cheia, era echivalent cu viata.
Prin ea, poate, îmi voi recâstiga dreptul la existenta. Agat sârma sub
scândura patului cu o pioneza gasita în cerceveaua ferestrei, deocamdata. O
cercetare amanuntita a agentilor lui Mois va scoate, desigur, fara dificultate
la suprafata obiectul suspect.