Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

guvernului tarii, pentru a împiedica reconstruirea ei. Toti acesti oameni, pe
care voi, inconstienti si în slujba unei puteri straine, i-ati fanatizat, vor trebui
sa iasa la lumina, sa fie reeducati, recuperati, pentru ca, împreuna, sa
reconstruim tara din ruinele lasate de capitalisti. Iata acum rolul d-tale. Te
vei duce jos, ti se va da hârtie si creion, sa începi aceasta marturisire, fara a
ascunde nimic din ceea ce ai facut si nici persoanele cu care ai venit în
contact sau ai colaborat. Sa fim, însa, bine întelesi! De Ia d-ta astept aceasta
contributie, pentru a-i salva pe toti, înainte de a nu fi prea târziu!
— As dori si eu o mica lamurire, intervin eu, dupa aceasta expunere
foarte judicioasa. Pâna mai ieri, eram si eu profesor. Faceam parte dintr-o
societate, în care bunacuviinta si, mai ales, bunul simt nu au fost înca
abolite. Contactul cu aceasta «noua societate» mi-a trezit anumite
nedumeriri si va rog pe dvs., interlocutorul acestei noi orânduiri, sa-mi
clarificati acest incident de parcurs. Am fost arestat cu focuri de arma, legat
în catuse, ca un borfas de rând. Adus aci, am fost dezbracat la piele si
hainele descusute. Vedeti bine cum stau pe mine. În situatia asta, nu am nici
macar un asternut pentru noapte. Am dormit pe cimentul gol. Eu va fac
aceste marturisiri, pentru ca observ ca sunteti, ca si mine, un idealist, un
luptator al unei ordini sociale!
— Nu sunt la curent cu ceea ce se întâmpla jos, îmi raspunde el,
oarecum jenat. Voi da ordin sa ti se dea asternut. Cât priveste atitudinea lor,
nu o baga în seama. Si ei sunt niste fanatici, dar... în sensul cel bun!
Parea contrariat de interventia mea. Credea, probabil, ca a reusit sa ma
clatine, sa-mi semene îndoiala si sa ma aseze pe «drumul cel bun».
— Sa fim însa întelesi! conclude el. Sa nu încerci sa ma minti, ca o vei
regreta. Nu ne obliga sa utilizam metode care ne repugna si pe care dorim sa
le evitam. Nu-i decât un avertisment. Totul depinde numai de d-ta!
Cu acestea zise, sunt condus jos. Regasesc camera mea. Putin dupa
aceea, usa se deschide din nou si Mois în persoana apare în prag.
— Da! Într-adevar, lipseste confortul!
Cu o voce autoritara, da ordin sa mi se aduca un pat din scânduri si o
cuvertura. Apoi, fara sa-mi mai dea vreo atentie, iese din celula.
La putin timp, sârbul meu îmi aduce, oarecum nedumerit, cele
ordonate. Parea contrariat de întorsatura lucrurilor. Dupa el, apare si agentul
Adam, cu o masuta, pe care o instaleaza în mijlocul celulei. Sub brat, un
teanc de hârtie de scris. Aseaza totul pe masa, iar din buzunar scoate un
condei nou-nout. Aprinde apoi lampa si... «acum, poti sa-ti povestesti