Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

Efectul nu era totdeauna cel prevazut si atunci o metoda mai sigura intra în
functie. Eram în gara Coslariu, nod de pe linia ferata spre Cluj, prin Teius si
Arad, Brasov prin Blaj. Ma pregateam sa atac, împreuna cu camaradul meu
curier, un tren de marfa ce se punea încet în miscare, directia Blaj, peste
podul Muresului, când tunete si tipete ma întepenesc locului. Lumea,
îngrozita, fugea din tren. De acolo veneau împuscaturile. Ce se întâmpla
Aflam repede. În capul trenului, de o parte si de alta a locomotivei, asezati
în tragatori, doi soldati rusi, cu pistoale mitraliere, trag focuri de-a lungul
trenului, în multimea îngramadita la scari. Unii cad loviti de gloante, altii
raniti, iar cei întregi fug îngroziti. Împuscaturile continua la mici intervale,
pâna ce trenul si-a luat viteza, ca nimeni sa nu se mai poata apropia de
garnitura.
Ce era de facut Fiecare tren era acompaniat de aceeasi muzica. Lume
din ce în ce mai putina încerca aventura. Riscul era într-adevar nebunesc.
Petrecem noaptea strecurându-ne spre vagoane parcate, pe linii moarte,
cu speranta de a fi remorcati sau pândind celelalte vagoane de se misca din
loc printr-o manevra surpriza, ca sa ne strecuram înainte de formarea
convoiului. Trenurile treceau la mari intervale, si daca scapam unul, ne
trebuiau alte ore de asteptare, pentru o noua sansa. În fiecare gara pe unde
trenul oprea, patrule rusesti îl goleau de oameni si din nou în asteptare. Nu
rareori, eram coborâti, dupa abia o statie de mers, câtiva km. Câti nu si-au
pierdut astfel viata, pe toata reteaua cailor ferate Morti, semanati pe
întinsul tarii, pentru curajul de a se crede înca la ei acasa.
Noi, de vom reusi sa urcam acum, - nu eram departe de Medias -, vom
merge pâna la destinatie. Dupa miezul noptii, un nou tren intra în gara. O
noua speranta ne asteapta. N-a durat însa mult, ca-i desprind locomotiva si
vagoanele ramân moarte ca si celelalte. Lumea, dezamagita, reintra în gara.
Noi, mereu la pânda, nu îndraznim sa ne adapostim ca ceilalti.
Pe nesimtite, o noua locomotiva se leaga la capul vagoanelor si în
câteva minute o ia din loc. De asta data, am reusit si noi sa ne strecuram pe
platforma unui vagon deschis. Înainte ca multimea sa-si dea seama,
locomotiva scoate un sunet prelung, se îndreapta spre podul Muresului. Nu
s-a oprit deloc. Chiar la Medias, îsi continua drumul, grabit. Norocul nostru
ca în gara îsi micsoreaza viteza, si am putut sari din mers, fara multa paguba,
doar câteva lovituri pe corp. Contactul cu pamântul a fost cam dur. Am uitat
sa precizez ca pe vremea aia toate trenurile de persoane au fost suprimate,
lasând calea ferata în totalitatea retelei la dispozitia rusilor, pentru