Filon Verca PARASUTATI ÎN ROMÂNIA VÂNDUTA - Despre demnitate

alimentarea frontului.
Cât de frumos îmi pare orasul împrastiat pe dealuri, case rare
împrejmuite de copaci batrâni. Într-una din aceste case, am gasit lacas si
prieteni vechi.
- Bata-te norocul, tu esti singurul cu pricina Cum de ai reusit Îmi
aduc aminte ca la scoala nu prea straluceai în meseria asta, întâmpin plin de
bucurie pe Ion Marusa, ardelean, coleg de scoala la telegrafisti, la
Breitenfurth.
- Scoala îi una si praxa îi alta! Aici se vede rezultatul, îmi explica el,
mândru de farsa ce-a tras-o tuturora.
- Deocamdata, ai dreptate, îngân, nedumerit. Dar cum se poate Îmi
scutur capul, el a reusit si eu…nimic.
Nu pierdem vremea. Îi explic pe scurt rostul venirii mele si, încântati
de plan, ne punem la treaba.
- Si…merge struna legatura nu ma retin sa-l ispitesc.
- Acum, mai rar, dar vin mereu. Daca vrei sa asisti la noapte la
întâlnire
Eram atât de curios sa vad, sa aud. Îmi parea cu neputinta! Totusi
minunea s-a petrecut sub ochii mei. Un singur accident stupid te face tot atât
de inutil ca si aparatul stricat. Fixam programul contactelor de proba si ma
grabesc sa plec înapoi, cu o mica speranta, dar totusi una, care sa înlocuiasca
pe cea mare, disparuta prea timpuriu. Iau masa în oras cu alte surprize.
Camarazi de lagar, strecurati prin front înaintea mea sau trecuti prin Banat,
cu echipele sosite înainte ca rusii sa fi ajuns aici. Popa Aurel, sau Popicu
pentru prieteni, Secu Serban, sau Samut, jucatori celebri de volley-ball, din
clubul «Elanul», unul din cluburile participante la campionatul de lagar. Eu
faceam parte din «Raraul». Mai erau «Juveta» cu oltenii si «Sportul
Studentesc» cu studentii.
- Stii ca a murit Ionel ma întâmpina Popicu, cu zâmbetul lui de copil,
amarât si trist. Am ramas ca trasnit. Era atât de viteaz, si credincios! De ce
oare cei buni se duc înainte
- Dar cum Cum se poate întreb.
- A racit, o pneumonie galopanta si în câteva zile s-a stins. N-am putut
sa-i anuntam pe ai lui, si l-am îngropat în cimitirul orasului, sub nume fals.
Camaradul Florea era functionar la primarie si el s-a ocupat de formalitati,
ca sa fie acceptat în cimitir.
Cuvintele lui îndurerate, tremurate, sunau grav. Era un trio nedespartit: