noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

110 TBNT
Corespondenţa tesaloniceană
Cele două epistole către tesaloniceni ale lui Pavel sunt
scrise destul de timpuriu (51-52) şi prind câteva
caracteristici importante ale acestor Biserici tinere, de
curând înfiinţate. În mod deosebit, interesul pentru
venirea Domnului şi finalul istoriei.
Mai întâi ar trebuie amintite însă câteva referiri
generale la nevoia de a-l urma (de a-l imita) pe Domnul şi
pe apostoli (1Tes 1:6), la faptul că din Tesalonic a răsunat
cuvântul Domnului în toată Macedonia (1Tes 1:8), şi la
tăria lor în faţa persecuţiilor din partea iudeilor care l-au
răstignit şi pe Isus Domnul (2:15).
Titlul Domnul este folosit şi în perspectivă etică:
astfel, creştinii din Tesalonic sunt îndemnaţi în Domnul
să trăiască aşa cum au fost învăţaţi, spre slava Domnului
(1Tes 4:1-2; cf. 4-6; 1Tes 5:8-15), căci Domnul este cel
care răsplăteşte (1Tes 4:6). Poruncile privitoare la o viaţă
sfântă, în hărnicie şi facere de bine, în numele Domnului,
reapar în 2 Tes 2:13-16 şi 3:1-12; mai ales 3:6, 12). Legat
de aceste porunci apar şi îndemnurile de a-şi cinsti învăţătorii
vrednici care îi călăuzesc bine în Domnul (1Tes 5:12).
Specifice acestor scrisori sunt pasajele referitoare la
venirea Domnului (arătarea Domnului – parousia tou
kuriou; descoperirea Domnului – apocalupsis tou kuriou;
ziua Domnului – hemera tou kuriou), 1 Tesaloniceni 2:19;
3:8, 11, 12-13; 4:15-17; 5:2, 9, 23; 2 Tesaloniceni 1:7-12;
2:1-2, 8. Credincioşii au nevoie să stea în picioare la
venirea Domnului (1Tes 3:8), să aibă inimile întărite
(1Tes 3:13), să fie sfinţi şi fără pată în întreaga fiinţă
(1Tes 5:23). Ei se vor întâlni în atmosferă, pe nori, cu
Domnul şi vor fi cu Domnul pentru totdeauna (1Tes 4:15-
17). Arătarea Domnului va distruge arătarea celui Rău,
prin puterea venirii sale (2Tes 2:8). În mod specific, deci,
Domnul este în control deplin, în 1-2 Tesaloniceni,
asupra evenimentelor legate de venirea sa.