noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

276 TBNT
A’. Sfinţenia şi lumea viitoare (12:14--13:19, eshatologie)
Concluzie (13:20-25). 79
În altă ordine de idei, în 6:1-2 regăsim teologia lui
Pavel (cf. 1 Corinteni 14): învierea este esenţială pentru
motivaţia etică a creştinilor. Conform Evrei 6
fundamentul vieţii noastre de credinţă este învierea.
Tema învierii beneficiază de diverse referinţe. În
legătură cu bariera morţii există referiri la îngeri şi
duhuri slujitoare (1:14), referiri la gloria cerească (2:10,
3:3). În 9:27 se arată că oamenilor le este dat să moară o
singură dată - cauzalitatea şi limitarea vieţii omeneşti în
planul lui Dumnezeu neagă puternic învăţătura despre
reîncarnare. În 2:14, 15 învierea şi venirea sfârşitului
este o izbăvire din robie. Capitolul 12 face referiri la
existenţa celor credincioşi după moarte. Martorii din
12:1-2 pot fi înterpretaţi în două feluri: (a) din punct de
vedere al mesajului literar, al argumentului retoric (ei
sunt martori în textul literar, în exhortaţia autorului faţă
de destinatar) şi (b) ca mesaj doctrinar specific (adică ei
sunt martori în mod direct, obiectiv pentru că ne privesc
din cer – aici autorul foloseşte imaginea stadionului, a
competiţiei sportive). Cei care au murit în Hristos
aşteaptă învierea, dar, în acelaşi timp, ei sunt martorii
trăirii noastre. Imaginea lumii noi este amintită şi la
sfârşitul capitolului. În 12:26, credinţa că am primit o
mântuire care nu se clatină este un motiv pentru
închinare şi o trăire etică.
1-2 Petru, Iuda, despre eshatologie
1-2 PETRU DESPRE ESHATOLOGIE
În cele două epistole ale sale afirmă existenţa vieţii după
moarte şi venirea judecăţii. Începe cu imaginea mântuirii
____________
79 A. Vanhoye, Structure and Message of the Epistle to the Hebrews
(Rome: Pontifical Biblical Institute, 1989).