noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 51
preexistent, divin). Uneori, subliniind relaţia Sa specială
cu Tatăl, Isus se numeşte implicit, Fiu, căci Dumnezeu
este Tatăl Său (Luca 22:29).
CONCLUZII LA SINOPTICI
În evangheliile sinoptice, se poate observa o anumită
grupare a textelor despre Isus ca Fiu al lui Dumnezeu.
Isus este numit Fiul lui Dumnezeu cu precădere în
următoarele situaţii: la botezul lui Isus şi la schimbarea
la faţă; în mărturisirea lui Petru; înainte de vindecarea
unor oameni posedaţi de demoni (demonii sunt cei care îl
recunosc pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu şi sunt gata să o
mărturisească public; de asemenea, şi îngerii, implicit, în
pasajele de anunţare a naşterii lui Isus, dar ei o fac în
faţa unui auditoriu restrâns); în timpul ispitirii din
pustie (Satan îl recunoaşte); la judecata Sa înaintea
sinderiului, în ultima săptămână petrecută în Ierusalim.
Toate acestea sunt ocazii de revelaţie speciale, rare, de
mare intensitate. Ele poartă pecetea relatării istorice.
Filiaţia divină a lui Isus nu este prezentată în discursuri
sau predici, în evangheliile sinoptice, ci în situaţii de
revelaţie specială. Ea ajunge să fie principal cap de
acuzare înaintea sinedriului, iar în ce-i priveşte pe
demoni, publicitatea lor este limpede răuvoitare, căci se
pare că aveau în vedere o acuzare mai timpurie a lui Isus
ca Fiu al lui Dumnezeu – şi împreună cu aceasta,
prinderea, judecarea şi condamnarea Sa prematură, ceea
ce ar fi împiedicat răspândirea evangheliei, educarea
apostolilor, completarea mărturiei cu minuni mesianice,
etc.
FIUL LUI DUMNEZEU ÎN CORPUSUL IOANIN
Fiul lui Dumnezeu în evanghelia după Ioan
Evanghelia după Ioan este o evanghelie complementară,
în relaţie cu evangheliile sinoptice. Ea include discuţii
mai apropiate între Isus şi ucenici privitoare la titlul Fiul
lui Dumnezeu, discuţii mai directe asupra acestui titlu