noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

92 TBNT
este de mare preţ (timio), 1 Pt. 1:19. Suntem zidiţi ca
pietre vii, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos (dia
Iesou Hristou). Hristos a suferit pentru credincioşi şi le-a
lăsat un exemplu (2:21; aici titlul pare folosit ca nume
propriu, cf. şi 3:18; 4:1; 5:1). Suferinţa împreună cu
Hristos şi pentru Hristos apare şi mai clar în 1 Pt. 4:13-
14. Suntem îndemnaţi să îl sfinţim în inimi pe Hristos ca
Domn (3:15), având o purtare bună în Hristos (3:16, adică
„în calitate de credincioşi în Hristos”). Conştiinţa
creştinului dă o mărturie bună, prin învierea lui Hristos
(dia anastaseos Iesou Hristou). Toate slujirile în biserică
trebuie să fie făcute astfel încât Dumnezeu să fie slăvit
prin Hristos (4:11).
Teologia petrină despre titlul Hristos continuă în 2
Petru. Veritabila „scară a virtuţilor” din 2 Petru 1:5-8 se
încheie cu afirmaţia că aceste calităţi nu îi vor lăsa pe
credincioşi să fie „neroditori în cunoaşterea domnului
nostru Isus Hristos” (2 Pt. 1:8; cf. şi 2:20). 2 Petru 1:11 ne
aduce aminte că Isus Hristos este şi domn şi mântuitor
(conglomerare de titluri). Isus este nu numai obiectul
unor afirmaţii teologice, pentru Petru, ci şi obiectul
amintirilor personale (2 Pt. 1:14; o subliniere expresă a
profeţiei lui Isus cu privire la moartea lui Petru). De fapt,
toate afirmaţiile privitoare la puterea şi învierea lui Isus
se bazează pe această temelie istorică a vorbelor lui Isus
(1:16). 2 Petru 3:18 încheie epistola cu doxologia
obişnuită privitoare la Isus Hristos.
CONCLUZII ASUPRA TITLULUI HRISTOS
Titlul Hristos apare în NT cu diverse conotaţii,
construind o teologie creştină complexă, care depăşeşte
percepţia clasică, iudaică, despre Mesia.
Într-o primă etapă, titlul este folosit ca să îl identifice
pe Isus: El este Hristosul, care trebuia să vină.
În a doua etapă, Isus începe să confere conotaţii noi
acestui titlu, după cum încep să apară şi asocierile,
juxtapunerile de titluri: Hristosul lui Dumnezeu; Hristos,