noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

68 TBNT
respins pe creştini (iar aceştia, bineînţeles, nu l-au
recunoscut drept Mesia), a bătut monedă cu steaua lui
Iacov, cu însemnele regale ale lui David, cu însemnele
Templului restaurat şi a condus revolta împotriva
imperiului roman. Revolta însă a fost înfrântă şi tipul
acesta de mesianism personal, regal şi militar, bazat pe
terminologie biblică, nu a mai apărut odată cu
distrugerea statului Israel şi a Ierusalimului.
TITLUL HRISTOS ÎN SINOPTICI ŞI FAPTELE APOSTOLILOR
Isus a adoptat şi a folosit titlul „Hristos” cu referire la
sine, într-un mod care a exclus atribuirea acestui titlu şi
altor persoane, după el. Apare, astfel, în autorii sinoptici:
Matei 16:20, 24:5, 24:23, Marcu 8:29, 13:6. Petru şi alţii
(vezi marea mărturisire a lui Petru, Mc. 8:28, Mt. 16:16,
Lc. 9:20), îi atribuie această calitate lui Isus.
Titlul, evident, apare şi ca subiect de controversă, aşa
cum se întâmplă în discuţia dintre Isus şi saduchei şi
cărturari, când Isus ridică întrebarea dacă Hristos
(Mesia) este Domnul sau fiul lui David (Mt. 22:42, Mc.
12:35, Lc. 20:41; Ps. 110:1). Scena judecăţii înaintea
preoţilor include şi ea acuzaţia şi întrebarea dacă Isus a
spus despre sine că este Hristosul, Fiul Celui
Binecuvântat (Mc. 14:61, Mt. 26:63, Lc. 22:67).
Răstignirea ţine, de asemeni, acest titlu în prim plan
(Mt. 26:68, 27:17, 22; Mc. 15:33; Lc. 23:35, 39).
Marcu
Evanghelia după Marcu începe în mod neaşteptat cu o
hristologie „de sus”, un pic atipică pentru abordarea
implicită, narativă, a evangheliilor sinoptice, prin aceea
că afirmă chiar din 1:1 că „acesta este începutul
evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”.
Următoarea referinţă îi aparţine lui Petru, în 8:29,
când simplu, în mare sa mărturisire, acesta spune „Tu
eşti Hristos” (referinţa este un text sinoptic clasic, şi este
reluată în reformulări mai complexe în Matei şi Luca).