noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

86 TBNT
Filipeni
Introducerea cu salutările uzuale în Hristos şi de la
Hristos (1:1-2), precizează de asemenea că cei credincioşi
erau numiţi „sfinţi în Hristos Isus” (1:1, la fel şi în 4:21).
Doxologia finală include şi ea numele lui Isus (4:23; tot
alură de doxologie finală au şi 4:7, 4:19, ambele incluzând
rugăciunea ca Dumnezeu să îi păzească pe tesaloniceni şi
să le împlinească nevoile).
Între acestea două repere Pavel apelează des la
numele lui Hristos, nu doar ca nume propriu sau titlu,
dar şi cu precizări teologice suplimentare privitoare la
identitatea lui Isus sau la felul în care Isus este prezent
în viaţa creştinului.
Astfel, Dumnezeu va sfârşi lucrarea mântuirii până în
ziua (venirii) lui Hristos Isus (o perspectivă eshatologică
importantă, 1:6; cf. 1:10-11; sau chiar şi 2:16 – spre lauda
lui Pavel în Hristos; şi 3:20).
Viaţa lui Pavel este profund marcată de prezenţa lui
Hristos: îi iubeşte pe tesaloniceni cu dragostea lui Hristos
Isus (1:8, îndurarea lui Hristos, lit.: măruntaiele –
stomacul lui Hristos, denotând o participare reală, care
mişcă întreaga fiinţă).
Dilemele predicării evangheliei şi ale persecuţiei, ale
închisorii, a orizontului pierderii posibile – şi apropiate –
a vieţii îl face pe Pavel să se raporteze şi mai mult la
Hristos. Lanţurile sale din pricina lui Hristos (în Hristos)
au fost văzute chiar şi în pretoriu şi în palat (1:13). Unii
s-au trezit, fără să vrea, că îl vestesc pe Hristos în vreme
ce îl acuzau pe Pavel (1:15-18). Pavel se bucură ca toate
aceste încercări, prin Duhul lui Hristos se vor întoarce
spre mântuirea sa (1:19). În Filipeni 1:20-23, Pavel
mărturiseşte că este gata să îl glorifice pe Hristos în
trupul său, prin moarte (1:20), pentru că pentru sine, a
trăi este Hristos – iar moartea un câştig (1:21). Este gata
să fie cu Hristos (sun Hristo, 1:21), dar este gata să şi
rămână în viaţă spre folosul tesalonicenilor şi al celor
credincioşi, în general (1:23). În felul acesta, lauda