noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

270 TBNT
14:3; 18:28 lasă să se înţeleagă că va trece un timp. Ziua
din urmă, de apoi, este menţionată în 6:39,40,44,54.
În Ioan 11 apare discuţia dintre Isus şi Marta. Marta
şi alţii care au stat prin preajma lui Isus au priceput că
va avea loc învierea (11:24). Marta îşi afirmă clar
credinţa în ziua judecăţii, în venirea lui Isus şi în
învierea tuturor credincioşilor.
În 1 Ioan 2:18 se întâlneşte mai ales o eshatologie
realizată: antihriştii sunt mulţi, ei au venit deja. Aşadar,
1 Ioan afirmă existenţa unei clase, unei categorii întregi
de antihrişti care se opun lui Hristos şi înşeală lumea
(aici, Ioan se apropie de afirmaţii lui Isus din discursul
său apocaliptic, cf. Matei 23-25, Marcu 13; Pavel pune
accent mai mare pe apariţia unei persoane, un „om al
nelegiuirii”, „al distrugerii”). 1 Ioan 3:2 face referinţă la
identitatea încă de neînţeles a umanităţii mântuite,
descriind o perspectivă viitoare, încă neînţeleasă, un fel
de evanghelie post-modernă a lui Ioan, care afirmă că nu
ştim ce vom fi, ce vom deveni, dar ştim că suntem fii ai
lui Dumnezeu.
În 2 şi 3 Ioan nu se vorbeşte despre venirea Domnului
Isus în mod expres. Ioan este mai spiritual, vorbeşte
despre o judecată de acum, dar că vremurile vin şi vor
aduce o judecată. În 1 Ioan apare ideea de Anticrist.
Profeţii falşi sunt amintiţi şi în sinoptici. Apare o uşoară
elaborare în direcţia înţelegerii semnelor şi venirii
Domnului Isus în 1 Ioan, dar este păstrat şi loc de mister,
că nu ştim cum va fi (1 Ioan 3:2)
Teologia lui Pavel despre eshatologie
Pavel este un autor carismatic care pune accent deosebit
asupra viziunilor. până la Pavel veacul acesta era
prezentul (perioada istoriei prezente până la judecată),
iar veacul viitor cuprindea perioada istoriei după ziua
judecăţii. yom hayah = Ziua aceea şi yom Adonai = Ziua
Domnului sunt concepte din VT. Se pare că Pavel
porneşte de la schema de mai sus, dar o revizuieşte: