noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

198 TBNT
7 continuă să demonstreze incapacitatea Legii de a aduce
mântuire, deoarece Legea bună este deturnată în efectele
ei de către păcatul depravat. În mod impropriu, deşi este
bună, Legea duce la exacerbarea răului, la stârnirea
păcatului şi, în final, la pedeapsire omului cu pedeapsa
capitală.
Astfel, Legea falimentează din cauza neputinţei
omului. Ea îl reprezintă corect pe Dumnezeu, în sfinţenia
sa, dar este incapabilă să aducă mântuirea din cauză că
omul este incapabil să păzească Legea, fiind păcătos.
Neputinţa aceasta este bine exprimată în Romani 8:3-4,
unde se arată că era imposibil ca Legea să pedepsească
păcatul în trup, iar omul să supravieţuiască acestei
pedepse; de aceea, Dumnezeu a făcut ceea ce era
imposibil pentru Lege, adică a pedepsit păcatul în trup,
dar în trupul Fiului său, un trup omenesc lipsit de păcat,
o jertfă curată. Această jertfă a lui Isus devine
imputabilă omului, ca absolvire de pedeapsă, dacă este
acceptată prin credinţă. Jertfa de ispăşire a lui Isus este
răscumpărare pentru oameni, dacă ei o acceptă şi, astfel,
în cele din urmă, păcatul omului este pedepsit în trup, în
vreme ce omul continuă să trăiască prin Duhul şi să fie
biruitor asupra păcatului prin Duhul Sfânt.
La un moment dat, se pare chiar că Pavel consideră
conceptul de Lege (nomos) drept un factor teologic
unificator în demonstraţiile din Romani 7-8. Astfel, el
vorbeşte despre Legea lui Dumnezeu, despre legea
păcatului şi a cărnii (a trupului păcătos, a firii) şi, în
final, despre „o lege a Duhului de viaţă în Hristos Isus”.
Ieşirea din dilema divizării omului între raţiune (care
recunoaşte şi iubeşte Legea lui Dumnezeu) şi acţiune
(care este dominată copios de robia faţă de legea
păcatului din trup) se face, tot printr-o lege, anume prin
prin lucrarea Legii Duhului de viaţă (8:1-2). 71
____________
71 Expresia din 8:1b, „care nu trăiesc după îndemnurile firii
pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”, nu apare aici în