noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

180 TBNT
atent la explicarea faptului că Duhul este mai mult decât
o putere: ucenicii primesc o putere când vor se va coborâ
Duhul Sfânt peste ei, dar Duhul este mai mult decât
această putere (Fapte 1:8, cf. Luca 24:49). Ucenicii aveau
Duhul Sfânt într-un stil profetic, vechi testamentar, dar
nu în stil nou testamentar, nu ca parte din Biserică.
Rusaliile vin după înalţarea Domnului Isus, atunci
începe epoca Bisericii, sau Biserica, propriu-zisă.
A doua referinţă este 1:16, unde este vorba despre
Duhul Sfânt ca inspirator al Scripturii, care anunţa
dinainte soarta celui care l-a trădat pe Isus (Psa. 41:9).
Evenimentul pneumatic major din Fapte este
pogorârea Duhului Sfânt de la Rusalii, prezentat în
detaliu în capitolul 2, înfăţişată ca împlinirea profeţiei
din Ioel (2:8). Maniera revărsării: ucenicii s-au umplut de
Duhul Sfânt; Duhul sfânt a venit cu manifestări
interesante: s-a auzit un vuiet mare de vânt, ceva ca
nişte limbi de foc s-a aşezat peste ucenici, câte una peste
fiecare, şi ei au început să vorbească în limbi (lalein
heterais glossais¸ 2:4). Versetele 2:6-8, aduc în prim-plan
o observaţie interesanta, anume că fiecare din cei
prezenţi îi auzeau „fiecare în propriul său dialect”
(hekastos te idia dialekto, 2:8) ceea ce face din acest
fenomen ceva deosebit de vorbirea ecstatică „în limbă”
(glossolalia, laleo en te glossa) din 1 Corinteni.
Manifestări asemănătoare apar ulterior în mai multe
situaţii cu rol de pivot – fie de iniţiere a unei mişcări, fie
de încheiere a unei etape: în cazul convertirii
samaritenitenilor (8:14-16; jumătate evrei, jumătate
păgâni; cu ei începe evanghelizarea ne-evreilor), în cazul
lui Corneliu şi al prietenilor din casa sa (10:44-48;
începutul practic, de anvergură, al convertirii păgânilor,
în cazul de faţă, al romanilor), în cazul ucenicilor lui
Ioan, din Efes, care au devenit creştini (19:1-7;
delimitarea creştinismului de mişcarea ucenicilor lui
Ioan Botezătorul; nu poţi primi semnul legământului
nou, Duhul, fără să recunoşti că Isus este Mesia, că a